CeZiceLumea.ro

Am scos o plăcintă pe care o păstrasem cu câteva zile înainte. Am ascuns-o în congelator, sub niște pungi cu carne. Dacă era ceva suspect…

Am numit-o Sofia. Când asistenta mi-a pus-o în brațe, am început să plâng. Era perfectă. Mică, caldă și atât de liniștită, încât pentru câteva minute

Adrian a rămas nemișcat câteva secunde, privind fotografia lui Gheorghe. Simțea cum îl strânge ceva în piept. Chipul acela blând îi trezise amintiri pe care

Pe foaie era scrisul Andreei. Tremurat pe alocuri, de parcă se chinuise zile întregi să găsească puterea să scrie. „Îmi amintesc tot.” Atât scria la

În prag a apărut un bătrân înalt, îmbrăcat simplu, într-un palton gri închis. Mergea încet, sprijinit într-un baston de lemn lustruit. Nu părea vreun mafiot

Trei luni am trăit în aceeași casă ca doi străini. Ana apărea la mesele importante, la evenimentele unde familiile noastre trebuiau să pozeze fericite și

— Elena… ce m-ai speriat. Nu știam că ești aici. — Mi-am dat seama. Una dintre prietenele ei a coborât privirea. Cealaltă s-a prefăcut că

Raluca n-a dormit deloc în noaptea aceea. Stătea în sufragerie, cu laptopul deschis și lumina stinsă, doar cu veioza mică aprinsă lângă ea. Afară ploua