Author: cezicelumea

— „Greșit?” a repetat el, ținându-și privirea asupra mea o clipă care mi s-a părut o eternitate. Am fost sigură că urmează ceva grav. —

Din spatele ușii, Daniel a rămas nemișcat, așteptând dezamăgirea obișnuită. Își imagina deja foșnetul grăbit al bancnotelor ascunse și explicațiile stângace care aveau să urmeze.

Alexandru nici nu și-a dat seama cât timp rămăsese nemișcat în prag, strângând mapa cu contracte de parcă hârtia aceea l-ar fi putut proteja de

…cea mai costisitoare greșeală din viața lui. Când m-am trezit, prima senzație a fost frigul. Nu cel din salon, ci un frig dinăuntru, ca și

Adevărata bătălie abia începea. Soneria a mai sunat o dată. Lung. Apăsat. Socrii au schimbat priviri neliniștite. Radu rămăsese cu actele în mână, ca și

Am băgat telefonul la loc în buzunar fără să spun nimic. Nu aveau nevoie să știe. Nu încă. L-am luat pe Matei în brațe, chiar

Râsul ei nu era slab. Nu era pierdut. Era clar. Cald. Sigur. Holul a amuțit. Victor s-a încruntat. „Ce e așa amuzant?” Maria și-a șters

Operatorul de la 112 a răspuns după două tonuri. „Vă rog, trimiteți imediat un echipaj. Soția mea e încuiată în dormitor. Țipă. Copilul meu e

M-am întors speriată. Era Daniel. Nu-l mai văzusem niciodată cu privirea aceea. Nu era furie. Nu era rușine. Era hotărâre. — Bunico, nu pleci nicăieri,