Author: cezicelumea

Am pus masa cu grijă. Două farfurii, apoi încă una. Cana lui preferată, cea ciobită puțin pe margine. Cafeaua la ibric, cum îi plăcea lui.

Ana nu a mai spus nimic. A dat din cap ușor și s-a întors, simțind cum i se strânge pieptul. Pașii îi erau grei, dar

Din căptușeala hainei au început să cadă bani. Nu unul. Nu doi. Zeci de bancnote. Euro. Grămezi întregi, ascunse cu grijă. Femeia a rămas nemișcată

Nea Gheorghe l-a privit drept în ochi. Fără grabă. Fără teamă. — „Tinere…” a spus încet. Vocea lui era calmă, dar a tăiat aerul din

Mihai i-a prins mâinile cu grijă. Palmele acelea aspre, bătătorite, tăiate de frig și de ani întregi de muncă. Le-a dus încet la buze. Și

Alina și-a lăsat capul pe genunchii bătrânei, fără să-i pese de rochia udă, de dantelă, de machiaj sau de privirile celor din spate. În acel

Se spune că ziua nunții tale ar trebui să fie perfectă, dar a mea s-a transformat în haos când mirele meu a crezut că este

Andreea a răsfoit foaia cu mâinile tremurânde. Ochii i s-au mărit, iar culoarea i-a dispărut din obraji. — „Ce… ce e asta?” a bâiguit. Ana

Medicul a rămas o clipă nemișcat, de parcă nu-i venea să creadă ce vede. Apoi a făcut câțiva pași repezi spre bătrân. — „Domnule… Ion

— „Sărut mâna… iertați-mă că vă deranjez în zi de sărbătoare”, a spus băiatul, evitând să o privească direct. „Nu aveți… un colț de pâine?