Author: cezicelumea

Cuvintele lui m-au urmărit zile întregi. Nu aveau sens. Sau poate aveau prea mult sens. Trei zile mai târziu, a sosit un plic prin curier.

Am plecat de acolo înainte să mă vadă. După câteva minute, a ieșit și m-a văzut pe bancă. — Ai venit mai devreme. — Putem

Magdalena nu s-a dus acasă. A mers încet până la stația de autobuz, dar nu s-a urcat în primul care a venit. Stătea acolo, cu

…într-o noapte în care vântul bătea ca nebunul și ploaia lovea acoperișurile de tablă ca o tobă spartă, pământul a cedat. Un zgomot surd, ca

Pentru o clipă, timpul s-a oprit. Cuvintele soacrei i-au răsunat în cap ca o lovitură. Inima i s-a strâns, iar în piept simțea cum urcă

Rezultatul era clar. Nu era tatăl copilului. Nu exista loc de interpretare. Nici de speranță. Nici de scăpare. Matei a rămas cu telefonul în mână,

Mesajul vocal a început cu respirația lui grăbită. Nu vorbea, gâfâia. Apoi a izbucnit: — Mamă, ce-ai făcut?! Vocea lui nu mai avea aroganță. Nici

Câteva luni mai târziu, am născut-o pe Maria. Nu s-a întors. Nu a sunat. Nu a întrebat. Pur și simplu… a dispărut. Viața mea a

Am ieșit pe holul spitalului fără să spun nimic. —Cine e? —a întrebat Emma în șoaptă. Am ridicat mâna ușor. —Du-te lângă Grația. Stai cu