Author: cezicelumea

Paula a rămas cu foile în mână, iar degetele ei cu manichiură impecabilă au început să tremure. — Ce e asta? a șoptit. — Continuă

După trei zile, Andrei nu și-a mai găsit liniștea. La muncă greșea, acasă tăcerea îl apăsa și mai tare. Fără Oleg, apartamentul părea pustiu. Nu

În sertar erau mai multe dosare, acte de proprietate, documente financiare și, printre ele, două mape etichetate clar: Ana și Mihai. Le-am deschis cu mâinile

Cu paharul ridicat, Lidia a zâmbit teatral spre sală și a spus: — Și trebuie să-i mulțumim Cristinei… pentru că a făcut această seară posibilă.

Dosare vechi… acte de la notar. — Ce acte? Mara a înghițit greu. — Actele mele de adopție. Pentru câteva secunde, nu am înțeles cuvintele.

Claudia s-a așezat cu aceeași superioritate rece cu care îmi dictase ani întregi cum să-mi cresc copiii. Un polițist i-a spus: — Avem nevoie de

Ioana a luat scrisoarea cu mâinile tremurând. Am recunoscut imediat scrisul lui Călin. Același fel apăsat în care își scria listele și bilețelele pentru noi.

„…la mine.” Pentru o clipă, n-am mai auzit nimic. Parcă îmi țiuiau urechile. M-am uitat la ea prin ecran, fără să clipesc. „Cum adică… la

Ușa s-a deschis brusc. Toți au întors capul în același timp. În prag stătea Sofia. Nu zâmbea. Nu saluta. Doar se uita direct la mine.