Category: Inedit

Am rămas înlemnită, cu mâna pe clanță, de parcă dacă o mișcam, totul s-ar fi spart ca un vis. — Tu… vorbești? — am bâiguit.

Tatăl a rămas câteva secunde fără cuvinte. A privit-o peste marginea ceștii și a zâmbit cu ochii umezi, fără să știe dacă să râdă sau

Inima îmi bătea atât de tare încât îmi țiuiau urechile. Pentru o clipă am crezut că leșin. Dar nu aveam voie. Nu atunci. Am strâns

Cuvintele bătrânei i-au intrat în piept ca un cuțit rece. Pentru o clipă, zgomotul ploii a dispărut. Nu mai vedea poarta, nu mai vedea mașina,

După ce am strâns toate dovezile și am pus totul în ordine, am început să-mi pun planul în aplicare. În fiecare zi, sub zâmbetul meu

Bărbatul din spatele meu avea în jur de treizeci și ceva de ani, îmbrăcat elegant, cu o prezență calmă care nu se potrivea deloc cu

Am închis înregistrarea cu mâinile tremurânde, dar nu înainte să o salvez de trei ori. Nu aveam de gând să pierd dovada aceea. Gabriela. Nepot.

Am rămas cu privirea fixată pe inel, de parcă, dacă nu clipesc, trecutul nu o să mă ajungă din urmă. Era ziua mea atunci. Cătălin

Ernest nu s-a mișcat. Nici nu putea. Privirea îi alerga de la teancurile de bani la Rosa, apoi înapoi, ca și cum încerca să lege

Luna care a urmat a fost cea mai grea din viața mea. Am stat la sora mea, într-o cameră care nu era a mea, într-o