Category: Inedit

Am ieșit din clădire fără să alerg. Pașii mei erau calmi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Doar mâna care strângea geanta trăda furtuna

Laura a rămas câteva secunde nemișcată, cu privirea lipită de copilul care se chinuia să respire. Îi auzea respirația sacadată mai tare decât orice gând

Bărbatul a încremenit. Mâinile i s-au oprit în aer, iar sacul de carton i-a alunecat din degete. Inima îi bătea atât de tare, încât avea

În prag a apărut un bărbat înalt, într-un costum închis la culoare, care părea că stăpânește aerul din jurul lui. În spatele lui, doi bodyguarzi.

Șeful bandei a sărit primul din mașină. Bocancii lui grei s-au afundat în zăpadă până la gleznă. Era un bărbat masiv, cu umerii lați și

Antonina strângea din buze și tăcea. Învățase demult că vorbele rele nu se opresc cu explicații. Se opresc doar cu fapte. Sau nu se opresc

Sala a rămas suspendată într-o liniște grea, din aceea care apasă pe urechi. Se auzea doar respirația liniștită a lui Andrei și foșnetul discret al

Țipătul a fost scurt, ascuțit, urmat de o liniște grea. Apoi o altă voce. A lui Victor. Panică pură. — Ce-ai făcut?! a strigat el.

În pachet nu erau bani, așa cum se așteptase o clipă. Nici bijuterii. Erau hârtii. Multe. Îngălbenite de timp, legate cu o sfoară subțire. Ana