Category: Inedit

În biserică s-a făcut liniște. Militarii au înaintat în formație perfectă, pașii lor răsunând pe podeaua de piatră. Toți invitații îi priveau fără să înțeleagă.

Înăuntru nu era nimic strălucitor. Nici poză, nici mesaj, nici vreo amintire romantică. Doar o bucată mică de material cenușiu, poros, fixată într-un locaș metalic.

În momentul în care am pus mâna pe telefon, tot ce era în mine s-a spart. Furie. Șoc. Umilință. Oboseala din toate zilele acelea în

Am rămas câteva secunde fără să pot spune nimic. O priveam și încercam să-mi dau seama dacă mintea mea îmi joacă feste. Dar nu. Era

Alexandru a condus mai departe, dar orașul nu mai avea contur. Blocurile, reclamele, claxoanele, toate se estompaseră. În capul lui era doar imaginea Luciei, cu

Andrei a intrat peste ea în apartament. Curat. Aranjat. Perfect normal. Nicio urmă de renovare. Nici praf. Nici moloz. Nimic. A confruntat-o. La început a

…adevărul. În curte s-a lăsat o liniște ciudată, ca înainte de o furtună. Andrei a rămas nemișcat o clipă, cu mâinile încă pe umerii bătrânei.

Avea cârpa în mâini. Șorțul șifonat. Cicatricea strălucind în lumina albă din bucătărie. Alexandru a făcut un pas înăuntru. Apoi încă unul. S-a oprit în

În cutia poștală era un plic gros, galben, pe care scria cu pixul: „Pentru Maria”. Scrisul tremurat… dar clar. Era al ei. M-am uitat la

Nu pentru că era rănit. Nu pentru că plângea. Ci pentru că nu-l mai văzusem niciodată atât de… serios. Nu mai era copilul meu care