La data de 18 martie 2024, s-au implinit 30 de ani de la trecerea in nefiinta a talentatei actrite Gina Patrichi, care a parasit aceasta lume prematur, la doar 58 de ani.
Nascuta sub numele de Eugenia Margareta Elena, dar cunoscuta mai ales sub numele de Gina Patrichi, ea a vazut lumina zilei in Bucuresti pe 8 martie 1936.
De la o varsta frageda, Gina a preferat sa se alature jocurilor preferate ale baietilor, mai mult decat celor ale fetelor. Alaturi de fratele ei, Mircea, se implica in aventurile camarazilor acestuia, sarind gardurile din jurul caselor vecine sau organizand concursuri de alergare.
Chiar si mama sa remarca adesea ca se comporta precum un “baietoi”. Cu toate acestea, cei doi frati gaseau bucurie si in jocuri mai pasnice, pe care le organizau in fata unui public select alcatuit din parinti si vecini, pe Strada Cazarmii din Bucuresti.
La data de 18 martie 2024, s-au implinit 30 de ani de la trecerea in nefiinta a talentatei actrite Gina Patrichi, care a parasit aceasta lume prematur, la doar 58 de ani.
Nascuta sub numele de Eugenia Margareta Elena, dar cunoscuta mai ales sub numele de Gina Patrichi, ea a vazut lumina zilei in Bucuresti pe 8 martie 1936.
De la o varsta frageda, Gina a preferat sa se alature jocurilor preferate ale baietilor, mai mult decat celor ale fetelor. Alaturi de fratele ei, Mircea, se implica in aventurile camarazilor acestuia, sarind gardurile din jurul caselor vecine sau organizand concursuri de alergare.
Chiar si mama sa remarca adesea ca se comporta precum un “baietoi”. Cu toate acestea, cei doi frati gaseau bucurie si in jocuri mai pasnice, pe care le organizau in fata unui public select alcatuit din parinti si vecini, pe Strada Cazarmii din Bucuresti.
In martie 1944, viata sa a luat o intorsatura tumultuoasa odata cu inceperea unei vacante de vara devreme.
Tanara eleva Gina Patrichi s-a intors acasa cu un carnet plin de note de zece, cu exceptia uneia noi, primite la purtare, dupa ce tocmai absolvise clasa a II-a. Cu toate acestea, bucuria adusa de aceste vesti bune a fost rapid umbrita de evenimentele dramatice care au urmat: bombardamentele americane.
O experienta extrem de dificila si profunda pentru Gina si Mircea Patrichi a fost momentul in care mama i-a condus in apropierea uneia dintre zonele lor de joaca, in timp ce sunetele puternice ale avioanelor si exploziile faceau ca micuta Gina sa planga si sa tremure de frica.
In vara anului 1944, bombardamentele au continuat, iar Gina a simtit o teama coplesitoare, in special in timpul noptii, cand sirenele sunau puternic. Distrugerile cauzate de bombe au afectat numeroase locuinte, iar familia Patrichi a suferit si ea pierderea casei lor.
La varsta de 16 ani, pe cand se indrepta spre casa, a ajuns in fata portii Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” si a observat un anunt pe care l-a citit cu atentie: inscrierile pentru examenul din sesiunea de vara urmau sa se incheie intr-o ora.
Intrand in secretariat, a fost intampinata de o doamna care i-a solicitat diploma de absolvire a scolii medii. Fara indoiala, nu o avea la ea aceasta dovada, dar a promis ca o va aduce si a rugat-o sa o inscrie pe lista candidatilor. Fara sa-si consulte parintii, a decis sa sustina examenul de admitere.
Cu o rochie eleganta, a aparut in fata unei comisii formate din actori renumiti precum Aura Buzescu si A. Pop Martian si a recitat fragmente din poemul „Mama” de George Cosbuc. In mijlocul recitarii, cineva din comisie a intervenit, intrerupand-o pentru a-i cere un exercitiu de mima.
Demonstrand o atitudine indrazneata, uneori se amuza imitand profesorii sau oferind raspunsuri care ii suparau. Cu toate acestea, in anul III de facultate, Aura Buzescu a simtit ca s-a depasit limita. Gina Patrichi isi petrecea mult timp in compania unei colege la gradina de vara Mon Jardin, unde se desfasura si un spectacol muzical sustinut de o orchestra condusa de Johnny Raducanu.
Ajungea acasa seara tarziu, iar dimineata avea dificultati in a se trezi si intarzia adesea la cursuri in ziua urmatoare.
Intr-o ocazie, cand a intarziat la un examen, Aura Buzescu a decis sa nu o mai primeasca si a sugerat ca ar trebui sa fie exmatriculata, ceea ce s-a si intamplat.
Pentru a-si continua pasiunea pentru teatru, Gina Patrichi s-a alaturat trupelor de actori amatori care puneau in scena spectacole la casele de cultura din oras.
In 1956, viata Ginei Patrichi a suferit o schimbare radicala atunci cand a fost vizitata de un mesager din partea Teatrului de Stat din Galati. Acesta, un fost coleg de facultate, i-a comunicat ca majoritatea absolventilor din promotia lor au fost repartizati la Galati si ca echipa teatrului avea nevoie de o tanara actrita.
I s-a oferit un rol chiar pentru primul spectacol al stagiunii: personajul eleva Mariana din piesa „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu si Octavian Sava.
Ulterior, a primit o invitatie de a se alatura echipei Teatrului Bulandra din Bucuresti, sub indrumarea regizorului, actorului si scenografului Liviu Ciulei.
Intalnirea dintre regizorul Liviu Ciulei si Gina Patrichi a avut loc pe malul marii.
In ultima seara petrecuta la mare, Gina si sotul ei au decis sa faca o plimbare cu motocicleta pana in Constanta – o activitate pe care o indrageau amandoi. Au ajuns la faleza si au ales sa cineze la un restaurant din cladirea Cazinoului.
In timp ce savura o masa relaxanta, Gina Patrichi a fost surprinsa sa auda o voce care o felicita pentru una dintre interpretarile sale. Indreptandu-si privirea, a zarit figura lui Liviu Ciulei. Admirase talentul sau de mult timp. In scurt timp dupa ce au facut cunostinta, regizorul i-a facut o propunere tentanta: sa joace in viitorul film “Padurea spanzuratilor”, pentru care se pregateau deja filmarile.
„V-am apreciat talentul si am avut ideea sa va propun sa interpretati un personaj al viitorului film pe care-l pregatesc“, i-a spus el. „Nu este un rol important. Cred, insa, ca prezenta dumneavoastra l-ar evidentia, l-ar contura perfect“, i-a zis Ciulei.