Pe 12 iunie 2024, Biserica Ortodoxă sărbătorește mai mulți sfinți, printre care se remarcă Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare. Această zi este marcată de pomenirea unor figuri sfinte care au trăit vieți exemplare de asceză, credință și dăruire totală lui Dumnezeu. Iată detaliile despre viața și semnificația Sfântului Onufrie cel Mare, precum și despre alți sfinți pomeniți în această zi.
Conform informațiilor de pe crestinortodox.ro Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului, și a devenit unul dintre cei mai venerați sihaștri din istoria Bisericii. Viața sa a fost un exemplu de ascetism, credință și dăruire totală lui Dumnezeu.
Onufrie s-a născut ca rod al rugăciunilor părinților săi, care își doreau cu ardoare un copil
După botez, tatăl său l-a dus la o mănăstire pentru a crește potrivit voii lui Dumnezeu. În mănăstire, Onufrie a fost educat în spiritul credinței și al devotamentului, dar chemarea sa avea să-l ducă mult mai departe.
Mai târziu, simțind o chemare interioară puternică, Onufrie a părăsit mănăstirea și a plecat în deșert, călăuzit de un înger. Acolo, a ajuns la Ieremia, un bătrân sihastru, care i-a arătat ce înseamnă viața în singurătate și rugăciune continuă. Ieremia l-a condus pe Onufrie la o peșteră și i-a spus că acela este locul unde trebuie să se nevoiască. Bătrânul l-a vizitat o singură dată pe an, până când a trecut la cele veșnice. De la moartea acestuia, Onufrie a rămas complet singur, fără nicio prezență omenească.
Timp de 70 de ani, Sfântul Onufrie a îndurat arșița zilei și frigul nopții, luptându-se neîncetat cu demonii și cu neputințele firii. După lupte amarnice și o inimă întărită în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrană. În plus, lângă chilia lui a crescut un palmier roditor și a izvorât un fir de apă dulce, asigurându-i astfel supraviețuirea fizică. Cu toate acestea, Onufrie mărturisea că se hrănea și își astâmpăra setea cel mai mult cu cuvintele dulci ale lui Dumnezeu.
Cuviosul Pafnutie cel Mare, călăuzit de un înger, a ajuns la peștera lui Onufrie
Întrebat cum s-a împărtășit în tot acest timp, Onufrie a răspuns că în fiecare duminică, un înger al Domnului aducea Trupul și Sângele Domnului fiecărui pustnic. Cei doi au petrecut toată noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei, Onufrie i-a dezvăluit lui Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit la peștera sa pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice.
În pragul morții, Onufrie i-a spus lui Pafnutie: „Lepădând toată grija lumească pentru a ne dărui lui Dumnezeu, nu mai simțim nici foame, nici sete, nici vreo altă slăbiciune. Și atunci când unul dintre noi dorește cu nostalgie să revadă oamenii, îngerii îl duc, prin mijlocirea vedeniei, în rai, unde se vede atât de pătruns de lumina dumnezeiască, încât uită de toate greutățile sale și se întoarce cu mult mai mare putere la asceza sa.”
După aceste cuvinte, Sfântul Onufrie s-a întins pe pământ și a murit. Mormântul său a fost săpat de doi lei. Îngropând cu cinste trupul Sfântului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la mănăstirea lui și le-a povestit celorlalți frați despre viața minunată a acestui mare sfânt.
Pe lângă Sfântul Onufrie cel Mare, în Calendarul Ortodox pe 12 iunie sunt pomeniți și alți sfinți:
Sfântul Cuvios Petru Atonitul: Cunoscut pentru viața sa ascetică pe Muntele Athos, Sfântul Petru Atonitul este venerat pentru devotamentul său față de Dumnezeu și pentru minunile săvârșite.
Sfânta Mucenită Antonina: Această sfântă a trăit în secolul al III-lea și este cunoscută pentru curajul său de a-și mărturisi credința în fața persecuțiilor păgâne.
Sfântul Ioan Ostașul: Un sfânt soldat care a suferit martiriul pentru credința sa în Hristos, exemplul său de curaj și devotament rămâne o inspirație pentru mulți credincioși.
Sfântul Cuvios Zinon: Trăitor în pustiul Egiptului, Zinon este cunoscut pentru viața sa dedicată rugăciunii și ascetismului.
Sfântul Cuvios Iulian: Acest sfânt a trăit o viață de renunțare și rugăciune, fiind cunoscut pentru minunatele sale lucrări spirituale.
Rugăciune către Sfântul Onufrie cel Mare
O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte. Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu.
Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.
Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin”, potrivit doxologia.ro.