Înălțarea Domnului este sărbătorită la 40 de zile după Paște, în joia din săptămâna a șasea de după Paște. Anul acesta, Paștele a căzut pe 5 mai, astfel că Înălțarea Domnului va fi celebrată 40 de zile mai târziu, pe 13 iunie.
Această sărbătoare este cunoscută și sub numele de Ispas. În această zi, credincioșii se salută cu “Hristos S-a înălțat!” și “Adevărat S-a înălțat!”.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului.
Se poartă frunze de nuc la brâu, pentru că și Iisus Hristos și-a pus când S-a înălțat.
Se spune că cei care mor de Ispas ajung în rai.
Vitele sunt lovite cu leuștean pentru a se îngrășa.
Se taie fire de păr din vârful cozilor vitelor și se îngroapă într-un furnicar, rostind formula: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar!“
De Ispas nu se dă foc și sare din casă, pentru a evita să ai o inimă rea în casă ca focul; sarea nu se dă, ca să nu lipsească smântâna la vaci.
Cine seamănă după Ispas nu va avea rod.
Ce se împarte de Înălțarea Domnului.
Femeile împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele celor adormiți. Se crede că astfel, cei din lumea de dincolo îi protejează pe cei vii de rele și le aduc bunăstare în casă.
De asemenea, se dă lapte dulce fiert cu pasat și un buchet de mături adunate de pe câmp, pentru sporul casei.
Întrucât Înălțarea Domnului este considerată o sărbătoare la fel de importantă ca Paștele, credincioșii vopsesc ouă și petrec ca de Paști.
Datina leușteanului pentru sporul banilor.
Mai ales în mediul rural, se practică ritualul leușteanului. Această tradiție protejează gospodarii și animalele lor de efectele vrăjilor și de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuștean (similară sorcovei) pe fiecare membru al familiei și fiecare animal în parte, urându-le să fie protejați de orice rău. Se spune că acest ritual a avut efecte spectaculoase de-a lungul timpului, alungând boala și păguba, și menținând sporul laptelui și al banilor în gospodărie.