Ion își plimba degetele nervos pe volan, privind pe furiș pe geamul mașinii în timp ce soarele de toamnă începea să se ascundă după dealuri. Ziua lui de naștere ar fi trebuit să fie un moment de bucurie, dar ceva îl măcina. În fiecare an, Andreea, fiica sa, venea la el cu tort și flori, sărbătorind împreună. Însă, de la înmormântarea Mariei, soția sa iubită, în urmă cu patru ani, lucrurile s-au schimbat. Întâlnirile s-au rărit, iar telefoanele săptămânale deveniseră tot mai formale.
„Ce s-a întâmplat, Doamne? Am greșit eu undeva?” se întreba Ion în gând, în timp ce mașina sa se apropia de casa Andreei. Oare de ce distanța asta? Ce putea să o țină departe de el?
Aparându-se de vântul aspru, Ion a ieșit din mașină cu un buchet de flori în mână și s-a îndreptat spre ușa casei fiicei sale. A apăsat soneria și și-a deschis brațele larg când Andreea a apărut în prag.
„Surpriză!” a strigat el, zâmbind larg, sperând că apariția sa neanunțată o va bucura.
Andreea însă, avea lacrimi pe obraji. „Tată? Ce faci aici?” vocea ei era tremurată, de parcă ceva greu o apăsa.
„Am venit să sărbătoresc cu tine. E ziua mea… fac 80 de ani!” a răspuns Ion cu mândrie, dar bucuria din vocea lui s-a estompat rapid când și-a dat seama că ceva era în neregulă. „De ce plângi, draga mea? Ce s-a întâmplat?”
Andreea și-a șters rapid lacrimile și a încercat să zâmbească forțat. „Nu e nimic, tată. Doar că… nu mă așteptam la tine azi și nu e un moment bun. Îmi pare rău, dar trebuie să mă ocup de niște lucruri urgente. Te sun mai târziu, poate ieșim la cină. Te rog, înțelege…”
Ion simțea cum inima i se strânge în piept. Andreea nu fusese niciodată așa distantă. Înainte să mai poată spune ceva, Andreea a închis ușa, lăsându-l singur pe trepte, rănit și confuz.
„Ce naiba se întâmplă?” se întreba Ion în timp ce cobora încet scările. Dar nu putea să plece pur și simplu. Intuiția îi spunea că fiica sa era în pericol.
Fără să mai stea pe gânduri, s-a strecurat după niște tufișuri de lângă casă și s-a uitat pe fereastra din spate. Înăuntru, doi bărbați cu aspect amenințător stăteau în sufrageria Andreei.
„Cine a fost la ușă?” a întrebat unul dintre ei, răstit.
„Nimeni important,” a mințit Andreea cu vocea tremurândă. „Doar un vecin care făcea o glumă.”
Ion a înghețat. Ceva era profund greșit.
„Timpul tău a expirat, Andreea,” a spus al doilea bărbat. „Domnul Popescu nu este cunoscut pentru răbdarea lui. Șase luni de întârziere la plata împrumutului? Nu crezi că asta e cam mult?”
Andreea părea panicată. „Te rog, mai dă-mi un răgaz! În curând voi avea suficienți bani din afacerea mea! Voi plăti totul.”
Primul bărbat, Mihai, și-a scos un pistol de la brâu și l-a îndreptat spre Andreea. „Nu am timp să aștept. Ești deja pe lista celor care… dispar.”
Ion simțea cum un val de teroare îi cuprinde inima, dar a rămas ascuns, incapabil să facă ceva.
După câteva momente care păreau o eternitate, Mihai și-a retras arma și a rânjit. „În fine. Hai să vedem ce putem lua de aici pentru domnul Popescu.” Cei doi au început să cotrobăie prin casă, furând echipamente și alte bunuri, lăsând-o pe Andreea distrusă.
După ce au încărcat totul într-o furgonetă, Ion a decis să-i urmărească. A condus la distanță, fără să fie observat, până când aceștia s-au oprit în fața unei clădiri dărăpănate de la marginea orașului. Barul, aparent închis, era de fapt locul unde își avea baza o grupare de interlopi condusă de însuși domnul Popescu.
Fără să stea pe gânduri, Ion a intrat în clădire. Nimeni nu l-a oprit. A ajuns în fața domnului Popescu, un bărbat înalt, cu o cicatrice adâncă peste ochiul stâng, care părea să aibă toate lucrurile sub control.
„Ce faci aici, moșule?” a mârâit Popescu, ridicând o sprânceană.
„Sunt aici pentru a discuta despre datoria fiicei mele,” a spus Ion, încercând să-și controleze frica. „Cât vă datorează?”
„80.000 de lei,” a răspuns Popescu, aruncând o privire sarcastică. „Întârzierea ei m-a făcut să pierd răbdarea.”
„Am 20.000 de lei economisiți,” a spus Ion, încercând să rămână calm. „Pot să plătesc o parte acum.”
Popescu a zâmbit ironic. „Doar un sfert din sumă… Dar poate îți pot oferi o altă soluție.”
Popescu i-a propus lui Ion să transporte ilegal niște mărfuri peste graniță, ca să acopere restul datoriei. Fără alte opțiuni, Ion a acceptat, sperând să își salveze fiica.
În drumul spre graniță, Ion a fost însă prins de autorități, dar, înainte de a fi arestat, a reușit să trimită un mesaj rapid fiicei sale și poliției, coordonând o operațiune prin care gruparea lui Popescu a fost în cele din urmă capturată.
Andreea și Ion s-au reîntâlnit într-un final, iar fiica sa a promis că nu va mai face greșeli care să-i pună viața în pericol. Ion și-a continuat viața, iar Andreea a reușit să își restabilească afacerea, devenind mai puternică și mai înțeleaptă.
„Te iubesc, tată, și îți promit că de acum încolo vom petrece fiecare aniversare împreună,” i-a spus Andreea, strângându-l în brațe pe Ion, care și-a găsit liniștea în zâmbetul fiicei sale.