Pe Stefania o cunoșteai ușor. Avea mereu un zâmbet sincer, o voce caldă și o prezență care îți dădea senzația că ești în siguranță. Nu era slabă, nici fotomodel, dar avea o frumusețe profundă, autentică. Dan a simțit asta din prima clipă în care a cunoscut-o, într-o sală de lectură, la bibliotecă. Și-a făcut curaj și i-a vorbit. Două luni mai târziu, deja îi cerea mâna.
— Vreau să-ți petreci restul vieții tale cu mine, Stefania, pentru că tu ești restul vieții mele.
Ea a spus „da” fără ezitare. Îl iubea, îl admira și se simțea înțeleasă și respectată. Totul părea un vis frumos… până când a venit seara în care Dan a decis să o prezinte părinților lui, Stela și Radu.
Stefania se pregătise cu grijă. Rochie bleumarin elegantă, părul prins lejer, machiaj discret. Când a intrat în casa părinților lui Dan, a simțit din prima clipă cum aerul s-a răcit. Stela și Radu au zâmbit forțat, schimbând priviri neliniștite.
— Dan… ea e… mama fetei? a șoptit Stela, în timp ce Stefania se așeza pe canapea.
— Ce?! Mamă, cum poți spune așa ceva?! Ea e Stefania, logodnica mea!
— Dan, hai să fim serioși… e prea voluminoasă. Și pare mai în vârstă decât tine. Nu e ceea ce ne-am imaginat pentru tine, a spus Stela, pe un ton sec.
Stefania și-a mușcat buza de jos și a zâmbit politicos, în ciuda nodului din gât. A încercat să se comporte normal la cină, dar fiecare gest era analizat, fiecare porție privită cu judecată.
— Dan, relația voastră trebuie să se oprească aici, a spus Stela deodată, lăsând tacâmurile jos. — Noi nu aprobăm. Nu vrem să te căsătorești cu ea. Nu este potrivită.
Stefania s-a uitat în jos. Inima îi bătea în piept de parcă voia să iasă.
— Cu tot respectul, doamnă Mihăilă… cred că vă pierdeți vremea. Eu nu voi cere să fiu acceptată de cineva care nu vrea să mă cunoască.
— Scuză-mă?! Cum îți permiți să te adresezi așa?! a explodat Stela. Ești grăsuță, neîngrijită și neadecvată! Dan are nevoie de o femeie elegantă, nu de cineva care pare că s-a căsătorit deja cu frigiderul!
Stefania nu și-a mai putut stăpâni lacrimile. S-a ridicat și, cu voce tremurândă, i-a spus lui Dan:
— Îmi pare rău că m-ai adus aici fără să mă avertizezi…
Și a plecat.
Dan a izbucnit imediat:
— Cum ați putut să-i spuneți toate astea?! Vă bateți joc de femeia pe care o iubesc!
Dar părinții lui nu doar că n-au regretat, ci au și amenințat:
— Dacă te căsătorești cu ea, îți retragem tot sprijinul. Gândește cu capul, Dan!
Presat, dependent de ajutorul lor financiar și, sincer, copleșit de întreaga situație, Dan a cedat. A mers la Stefania și, cu lacrimi în ochi, i-a spus:
— Nu pot. Îmi pare rău. Îți promit că într-o altă viață…
— Nu avem nevoie de o altă viață, Dan. Doar de curaj. Dar se pare că tu nu-l ai.
Stefania s-a prăbușit după acea despărțire, dar nu pentru mult timp. A învățat să-și vindece rana și, în loc să-și piardă demnitatea, a redescoperit-o. Și-a reluat cariera, și-a cumpărat un apartament modest și, la un eveniment caritabil, l-a cunoscut pe Tavi – un bărbat bun, blând, pasionat de gătit și, mai ales, de ea.
Tavi a iubit-o fără să o compare, fără să o schimbe. Iar părinții lui au îndrăgit-o din prima clipă.
În tot acest timp, Dan a încercat să meargă mai departe. Părinții lui i-au făcut cunoștință cu Mia, o femeie frumoasă, subțire, dar superficială și arogantă. Relația lor a fost un dezastru.
Când Dan a rupt legătura cu ea, părinții lui au început să-l preseze din nou. Dar el a clacat:
— M-ați obligat să renunț la singura persoană care m-a iubit sincer! M-ați împins spre o viață pe care nu o recunosc. Nu mai sunteți părinții care ar trebui să-mi vrea binele. Sunteți niște control freaks!
Și s-a distanțat.
Copleșiți de vinovăție, Stela și Radu au decis să o caute pe Stefania. S-au dus la ea, într-o dimineață, cu sufletul strâns și speranța firavă că pot repara ce au distrus.
— Stefania… ne pare sincer rău. Dan nu va iubi niciodată pe altcineva cum te-a iubit pe tine. Te rugăm, primește-l înapoi. Te implorăm, salvează-l!
Stefania a deschis ușa mai larg, dezvăluind un bărbat în bucătărie care fredona și tăia fructe.
— Îmi pare rău… dar e prea târziu. Tavi mă iubește așa cum sunt. Și, mai ales, nu i-a fost frică să lupte pentru mine. Dacă Dan ar fi vrut cu adevărat… m-ar fi ales. Nu voi mai accepta să fiu a doua opțiune în viața nimănui.
A închis ușa încet, dar ferm.
Stela și Radu au înțeles, abia atunci, adevărata lor pierdere: nu doar că-și pierduseră nora… ci și fiul.