Gabi încuia ușa micului sau magazin de colț, unde lucrase ca casier timp de douăzeci de ani. Paltonul său era prea vechi și subțire pentru a-l proteja de frig, dar totuși zâmbea. Fusese o altă zi minunată la muncă.
Soția lui Gabi nu înțelesese niciodată cum putea el să găsească satisfacție într-un job pe care ea îl considera unul de nivel inferior. Îl părăsise pentru că simțea că îi lipsește ambiția, dar el încă o avea pe fiica lor.
Lidia stătea în holul blocului de apartamente unde locuia Gabi și ea, când acesta a intrat în clădire. Ea începuse recent să lucreze și ca casieră și purta încă uniforma. Într-o mână ținea o scrisoare.
„Ce ai acolo, Lidia?” întrebă Gabi în timp ce se apropia de ea.
Lidia ridică privirea, speriată. „Spune-mi tu, tată. Mi-e prea frică să o deschid.”
Gabi luă scrisoarea din mâna fiicei sale. Numele unei firme de avocatură era tipărit pe plic.
„De ce un avocat m-ar contacta?”
Gadi ridică din umeri. Deschise plicul și studia hârtia din interior. Maxilarul îi căzu, iar degetele începură să tremure pe măsură ce citea.
„E grav, nu-i așa?”
„Este… ciudat. Conform acestei scrisori, cineva ți-a lăsat un business care include trei restaurante, iar acesta valorează aproape patru milioane de dolari.”
„Ce!” Lidia smulse scrisoarea din mâinile lui Gabi. „Trebuie să fie o farsă.”
„Am făcut asta pentru a afla dacă ești o persoană bună.”
„Există o modalitate simplă de a afla.” Gabi se aplecă pentru a arăta numărul de telefon al avocatului de pe antet.
Lidia sună avocatul și stabiliră o întâlnire pentru a doua zi. Gabi o însoți.
„Trebuie să fie o greșeală,” îi spuse Linda avocatului când intrară în biroul său.
„Nu cunosc pe nimeni care să îmi lase o afacere.”
Avocatul dădu din cap. „Nu este nicio greșeală, doamnă. Clientul meu, Matei Popescu, a fost foarte precis în instrucțiunile sale.”
Gabi simți că a fost electrocutat. „Te rog, spune din nou acel nume.”
„Matei Popescu.”
Atunci înțelegând totul, Gabi își lăsă capul și izbucni în lacrimi.
Cu câteva luni înainte…
Matei tremura de anxietate în timp ce se apropia de casier. Puse pachetul de gumă pe tejghea și se uită la bărbatul care îl scană. Eticheta de pe pieptul său spunea „Gabi”. Era omul potrivit.
„Domnule? Sunteți în regulă?”
„Da.” Matei realiză că rămăsese absent și îi întinse casierei un bancnotă de cinci dolari. „Dar trebuie să vorbesc cu tine. E despre Linda.”
Bărbatul ridică privirea brusc către clientul care tocmai menționase numele fiicei sale. „Este în vreo problemă?”
Matei dădu din cap. „Ai câteva minute, te rog?”
Matei și Gabi stabiliră o întâlnire la o cafenea din apropiere, în timpul pauzei de prânz a lui Gabi. În timp ce Matei aștepta, se gândea la revelațiile care îl aduseseră în acel punct.
Cu câteva zile înainte, discutase cu un prieten apropiat, Jan, despre boala sa terminală și se plângea că nu avea moștenitori cărora să le lase afacerea de restaurante.
Atunci Jon îi spusese o veste șocantă: Matei avea o fiică pe care nu o știa. Fosta lui iubită murise în timpul nașterii, iar bebelușul fusese dat spre adopție.
Matei angajase imediat un detectiv pentru a o găsi. Câteva zile mai târziu, se afla față în față cu Gabi, omul care o adoptase pe fiica lui.
Matei îi explică lui Gabi că era tatăl biologic al Lidiei și îi adresă întrebarea care îl frământa cel mai mult:
„Știe Lidia că a fost adoptată?”
„Nu, și nu poți să-i spui, domnule.” Gabi îl privi cu jale. „Soția mea m-a părăsit acum câteva luni și nu pot să o pierd și pe Lidia. Te rog, nu o lua de la mine.”
Matei se simțea împărțit. Voia să-și cunoască fiica, dar nu dorea să creeze probleme bărbatului care o crescuse. De asemenea, nu voia să-i răstoarne viața fiicei sale, când mai avea doar câteva luni de trăit.
„Cum este ea?” întrebă Matei. „Este o persoană bună?”
Gabi zâmbi. „Este o persoană extraordinară. Este blândă și îi tratează pe toți cu egalitate.”
Matei dădu din cap. Începuse să-și facă o idee.
A doua zi, Matei se deghiză într-un om sărac și se duse la magazinul unde Linda lucra ca casieră. A luat câteva produse alimentare esențiale la casă și a așteptat să le scaneze.
„Îmi pare rău, doamnă,” spuse el după ce i se spuse suma de plată.
„Nu-mi permit toate acestea. Am doar zece dolari.”
„Nu-ți face griji, domnule.” Lidia îi zâmbi. „Eu voi acoperi restul.”
Matei părăsi magazinul și se întoarse o săptămână mai târziu. De data aceasta purta cel mai elegant costum al său. Alege câteva dintre cele mai scumpe produse din magazin și se duse din nou la casa Lidiei.
„Dă-te la o parte,” strigă Matei în timp ce își croia drum spre fața cozii. „Am o întâlnire importantă și trebuie să fiu servit rapid.”
Își așeză cumpărăturile în fața Lidiei și își flutură mâinile spre ea. „Grăbește-te, fata, trebuie să ajung la o întâlnire importantă.”
„Atunci trebuie să le spui că vei întârzia,” spuse Lidia împingându-și cumpărăturile deoparte și arătând spre femeia din spatele lui. „Ești următoarea, doamnă.”
„Trebuie să fiu servit primul!” strigă Matei.
„Asta e rău, domnule. Nu permit nimănui să se bage în față, indiferent cât de important crezi că ești.”
Matei zâmbi larg. „Mă bucur că ai spus asta.”
Se îndreptă spre un buchet de crini galbeni și puse banii pentru ei pe tejghea. „Aceștia sunt pentru tine, Lidia. Numele meu este Matei și am făcut asta pentru a afla dacă ești o persoană bună.”
„Te rog, fă-mi un favor, și amintește-ți numele meu atunci când vezi acești crini galbeni.”
În prezent…
„Matei este numele tatălui tău biologic, Lidia,” îi spuse Gabi. „Ești adoptată.”
„De ce nu mi-ai spus niciodată?”
„Îmi pare rău. Nu am vrut să te fac să te simți rău din cauza asta. Apoi sotia mea m-a părăsit și mă temeam că mă vei părăsi și tu dacă vei afla că nu sunt tatăl tău adevărat.”
Lidia îl îmbrățișă. „Nu aș face așa ceva, tată.”
Avocatul: „Așa cum spuneam, clientul meu ți-a lăsat cele trei restaurante ale sale, fiind unica ta moștenitoare, când a decedat acum o lună. Fiecare dintre aceste restaurante valorează peste un milion de dolari.”
„De asemenea, domnul Matei a avut o cerere specială. A vrut să îți dau ceva.”
Avocatul părăsi încăperea și reveni curând cu un buchet de crini galbeni, pe care îl dădu Lidiei.
Lidia îmbrățișă florile în brațele sale. „Înțeleg acum.” Se întoarse spre Gabi. „A intrat o dată în magazinul meu și mi-a spus să îmi amintesc numele său atunci când văd crini galbeni.”
Gabi puse o mână pe umărul Lidiei. „Sunt sigur că era foarte mândru de tine, Lidia, și va continua să fie mândru de tine din ceruri.”
Ce putem învăța din această poveste?
Tratează-i pe toți cu egalitate și vei fi răsplătit. Matei a fost încurajat să își lase afacerea Lidiei când a văzut că este o persoană bună.
Poți găsi fericirea într-o viață simplă. Atât Gabi cât și Lidia erau fericiți să lucreze ca și casieri și să câștige o viață cinstită.
Împărtășește această poveste cu prietenii tăi. Poate le va lumina ziua și îi va inspira.