Ajunul Craciunului(24 decembrie), in traditia populara, este sarbatoarea de sfarsit de an patronata de mos Ajun. La sate, mai ales, sunt pastrate mult mai bine traditiile acesteia.
In Ajunul Craciunului, gospodinele pregatesc covrigi, colaci (care, in traditia populara, trebuie sa aminteasca de infasurarea unei maini cu degetele intinse apartinand Craciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la nasterea pruncului si careia i-au fost taiate mainile).
Colacii sunt pregatiti pentru colindatorii care vor veni sa ureze pe la casele gospodarilor.
Covrigii sunt dati colindatorilor copii, colaceii sunt pentru colindatorii mai numerosi, iar colacii vor fi ai flacailor si ai colindatorilor neamuri.
De asemenea, se pregatesc turtele, care se mai numesc si scutecele Domnului, amintind de cele care au fost folosite la nasterea Mantuitorului. Acestea sunt presarate din timp cu apa calduta, cu zahar pisat, amestecat cu nuca sau cu samanta de canepa.
In seara de Ajun, stapana casei merge in casa mare, asaza pe masa de sub icoana o sticla de vin rosu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o alta farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar in cele patru colturi ale mesei cate un colac. Intre cei din partea dreapta se pune cate un fuior de canepa despre care, spun unii, ca ar fi barba lui Mos Craciun.
Impodobirea mesei din seara de Ajun difera de la o zona la alta, dar are in comun faptul ca toate bucatele sunt de post. Nimeni dintre cei ai casei nu are voie sa guste pana ce preotul nu binecuvanteaza masa, nu gusta din felurile de mancare si nu cinsteste un pahar cu vin.
La plecare, parintele ia banii de sub fata de masa, doi colacei si o parte din vinul din sticla, iar dascalii poarta traistele de colaci.
Sfintirea mesei de Ajun si vestirea Nasterii Domnului este o datina veche indeplinita de preoti si insotitorii acestuia.
In popor se spune ca Ajunul Craciunului presupune un post aspru. E indicat chiar sa se ajuneze pana se iveste prima stea de seara, care aminteste de steaua observata de magii de la Rasarit. Pana atunci nu trebuie sa se manance nimic si astfel omul va fi sanatos, va avea mult noroc si va fi mai demn pentru Sfanta Impartasanie.
Exista credinta ca in Ajunul Craciunului cerurile se deschid si de acest moment nu se pot bucura decat oamenii buni, iar cetele ingeresti pot fi auzite doar de cei curati la suflet.
Deschiderea cerului permite oricarui crestin sa isi puna o dorinta, care cu certitudine se va indeplini.
In seara lui Ajun, stapanii caselor au datoria sa adune de prin sat toate lucrurile imprumutate pentru ca locul lor este acasa.
De asemenea, fetele nemaritate roaga mamele sa-l determine pe preot sa zaboveasca un timp pe laita si sa manance cate ceva, ca astfel petitorii lor sa nu intarzie.
Femeia care se ocupa de colacii pentru Craciun se duce in gradina sau in livada si cu mainile pline de aluat spune: mar, astfel rodnic sa fii cum sta aluatul pe mainile mele.
Alte gospodine, dupa ce dau painea in cuptor, nu uita imediat sa spuna: cum e cuptorul, lopata plina de paine, asa sa fie copacii, pomii plini de poame.
In pregatirea Ajunului Craciunului sunt implicati si copiii de toate varstele, care, cu mult timp inainte, s-au pregatit pentru a umbla cu colindatul.