Lumina rece a lămpilor fluorescente îmbrăca în nuanțe cenușii terminalul D al aeroportului Otopeni. Podeaua lucioasă reflecta pașii grăbiți ai pasagerilor sosiți cu ultima cursă de la Istanbul. Obosiți, cu ochii tulburi și chipurile copleșite de orele de zbor, oamenii se îndreptau spre zona de control vamal, în timp ce valizele grele se izbeau de pardoseală, acompaniind în surdină murmurul de voci.
Ofițerul Andrei Popescu, un bărbat de aproape patruzeci de ani, cu umeri lați, o șchiopătare discretă și privirea mereu atentă, scruta mulțimea cu vigilența născută din ani de experiență. Alături de el mergea Luna, un ciobănesc german impunător, cu blana lucioasă și ochi inteligenți. De trei ani, erau parteneri de neclintit. În tot acest timp, Luna nu greșise niciodată.
Terminalul mirosea a cafea, parfumuri scumpe și tensiune abia mascată de fețele obosite. Andrei își trecea privirea de la un chip la altul, urmărind gesturile, mișcările, reacțiile. Era un joc pe care-l știa pe de rost.
Dar în acea noapte, ceva s-a schimbat.
Luna s-a oprit brusc. Urechile i s-au încordat, coada s-a înțepenit, iar privirea i s-a fixat asupra unei femei care împingea un cărucior cu un copil învelit într-o păturică bleu. Nările câinelui au început să freamăte, adulmecând aerul cu o intensitate nemaiîntâlnită. Apoi, fără avertisment, un mârâit jos și amenințător i-a ieșit din gâtlej.
Andrei a simțit imediat schimbarea. Aerul părea să se îngroașe în jurul lor, iar zgomotul din terminal s-a estompat ca într-un vis. Femeia, o brunetă slabă, cu ochii umflați de oboseală și fața palidă, a strâns disperată mânerul căruciorului și a rostit cu voce tremurată:
— Luați câinele de lângă copilul meu!
Dar Luna nu a ascultat. Pentru prima dată în cariera sa, nu a răspuns la comanda ofițerului. Cu o viteză uluitoare, s-a aruncat spre cărucior, labele grele lovind marginea de plastic. Pătura bleu s-a dat la o parte, iar ceea ce a ieșit la iveală i-a înghețat pe toți.
Sub pătura de copil nu era niciun bebeluș. În locul lui, o geantă termoizolantă stătea pitită între perne, sigilată cu grijă. Pe ea erau lipite etichete în limba rusă și chineză, marcate cu simboluri biologice de pericol. Recipiente strălucitoare se întrezăreau în interior, iar din ele emana un miros chimic înțepător.
Andrei a reacționat instantaneu. A prins femeia de braț și a tras-o deoparte, în timp ce Luna rămânea nemișcată, cu privirea fixă asupra conținutului căruciorului. Un alt ofițer a alergat să cheme echipa antitero.
— Ce e asta?! Unde e copilul?! — a tunat Andrei, în timp ce ochii femeii se umpleau de lacrimi.
Ea a clătinat din cap, iar între sughițuri, a început să murmure:
— Nu a fost niciodată copil… Mi-au spus să trec doar de control… Nu știu ce e înăuntru…
În câteva minute, zona a fost izolată. Echipajele de intervenție au împânzit terminalul, iar recipientele suspecte au fost preluate cu grijă de specialiști în echipamente de protecție.
Ancheta care a urmat avea să dezvăluie o rețea internațională de trafic cu materiale biologice interzise. Conform primelor investigații, recipientele conțineau mostre experimentale provenite din laboratoare ilegale din Asia, menite să ajungă într-un centru clandestin din Europa de Vest. Specialiștii au declarat că substanțele transportate puteau provoca o catastrofă biologică dacă erau eliberate accidental sau intenționat.
Femeia, identificată ulterior ca fiind o româncă din Galați, fusese racolată cu promisiunea unor bani ușor câștigați. Nu avea nicio idee despre ce transporta, dar acceptase să treacă „un colet discret” peste graniță, pretinzând că e un copil adormit.
Povestea Lunei a făcut înconjurul țării. În aceeași seară, imaginile cu câinele erou și ofițerul Popescu au apărut pe toate posturile de televiziune. Oamenii au lăudat curajul patrupedului care, cu instinctul său impecabil, a prevenit o posibilă tragedie de proporții.
Andrei, emoționat, a declarat ulterior:
— Luna nu a fost doar un câine de serviciu în seara aia. A fost îngerul păzitor al unui aeroport întreg… și poate al Europei.
În noaptea aceea, un simplu control de rutină a salvat mii de vieți.