Am împins ușa casei cu un oftat de ușurare, iar geanta mi-a căzut de pe umăr pe podea. Trei săptămâni departe de Leo fuseseră prea multe. Eram epuizată, dar nerăbdătoare să-l strâng în brațe din nou.
— Mami! — vocea lui a răsunat ca un ecou în casă, urmată de pașii lui repezi.
L-am întâmpinat în genunchi, iar el s-a aruncat direct în brațele mele. Îl miroseam așa cum numai o mamă poate: un amestec de săpun, hârtie colorată și un strop de unt de arahide.
— Mi-a fost atât de dor de tine, puiul meu.
— Și mie! — a zis zâmbind. — Am făcut poze! Bunica le-a pus în rucsac.
În timp ce el se juca cu jucăriile lui preferate, m-am apucat să-i despachetez geanta. Printre haine și cărți, am găsit un teanc de desene. Le-am răsfoit cu drag, până când am dat peste unul care m-a făcut să îngheț: flori desenate clar de o mână adultă, iar dedesubt, scris de mână:
„Pentru noul meu fiu, Leo. Cu drag!”
Inima mi-a sărit o bătaie. Noul fiu?
Altul înfățișa o femeie cu păr lung, rochie roșie și un zâmbet larg. Sub ea, scris clar: „Mami”.
— Leo, cine ți-a dat desenele astea? — am întrebat calm, dar cu vocea strânsă.
— Bunica. Ea a spus că acum am două mame. Că tati are o nouă soție.
Am înghețat. Nu era o glumă proastă. Leo părea sincer, inocent, convins. Cuvintele lui mi-au sfâșiat sufletul. Oare Mark…? Gândurile mi se învârteau cu viteză.
Câteva ore mai târziu, Mark a intrat în casă obosit, dar senin.
— Ai pe cineva? — am întrebat direct.
S-a oprit din mers. I-am întins desenele, iar cuvintele mele au izbucnit în valuri.
— Fiul nostru crede că te-ai recăsătorit! Crede că are altă mamă! Cine i-a spus asta?
Mark a încremenit.
— Anna, nu am pe nimeni. Nici nu aș fi putut… — și-a trecut mâna peste față. — Am o problemă de sănătate. De luni de zile sunt sub tratament. Nici fizic nu aș fi putut…
A deschis telefonul și mi-a arătat conversațiile cu doctorul, prescripțiile, datele consultațiilor. Totul era real. Adevărul m-a lovit cu forța unui zid: nu Mark era problema. Ci Margaret.
A doua zi, am mers la ea cu o strategie în minte. Am rugat-o să-mi scrie câteva produse pe o hârtie. Mai târziu, am comparat acel bilet cu scrisul din desenele lui Leo. Era același. Identic.
— Ea le-a scris — i-am spus lui Mark, arătându-i dovezile.
S-a încruntat, a luat telefonul și a sunat-o. A început calm, dar curând vocea i s-a ridicat:
— Ce naiba ai făcut?! L-ai mințit pe Leo! I-ai spus că are o altă mamă!
După o scurtă pauză, Margaret a început să râdă.
— Anna nu e femeia potrivită pentru tine. Ți-a frânt aripile. Eu doar te-am ajutat să vezi că meriți mai mult.
— Ai folosit propriul tău nepot ca să-mi distrugi familia. Cum ai putut? — a spus Mark, rănit până în măduva oaselor.
— O să-mi mulțumești într-o zi, dragul meu.
— Nu, mamă. Nu o voi face niciodată.
A închis telefonul, fără alte cuvinte.
De atunci, lucrurile s-au schimbat. Mark a redus drastic contactul cu mama lui. Nu a tăiat complet legătura, dar nu-i mai răspundea imediat, nu o mai lăsa singură cu Leo. Cât despre mine, am pus punct. Definitiv.
Leo crește acum într-o casă lipsită de manipulare, înconjurat de iubire și adevăr. Iar eu știu că, oricât de dureros a fost, am făcut ceea ce trebuia pentru el. Familia noastră a trecut prin foc — dar a rămas întreagă.