Astăzi, 26 august, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Adrian și Natalia, doi tineri soți care au devenit mucenici pentru Hristos. Povestea lor este una de o profunzime tulburătoare — o împletire de iubire conjugală, devotament față de Dumnezeu și jertfă supremă în fața prigoanei.
Viața lor: iubire, convertire și curaj
Sfinții Adrian și Natalia au trăit în secolul al IV-lea, într-o perioadă marcată de persecuții împotriva creștinilor. Locuiau în Nicomidia, o cetate importantă a Imperiului Roman, aflată pe teritoriul actual al Turciei. Adrian era un tânăr cu statut înalt, apreciat pentru vitejia sa, însă păgân, în timp ce Natalia, soția sa, era o creștină practicantă, care își trăia credința în ascuns pentru a nu risca persecuția.
Cei doi se căsătoriseră din iubire sinceră, și vreme îndelungată au dus o viață liniștită. Totul s-a schimbat în momentul în care împăratul Maximian a reluat prigoanele împotriva creștinilor. Într-una dintre zile, Adrian a fost martor la interogatoriile și chinurile la care erau supuși mai mulți creștini arestați. Tăria lor în fața morții, pacea cu care răspundeau celor ce-i torturau, l-au impresionat atât de puternic, încât sufletul lui s-a deschis spre credința în Hristos.
Adrian îmbrățișează credința, Natalia îi devine sprijin
Fără să ezite, Adrian s-a ridicat în mijlocul curții și a mărturisit că și el este creștin. A fost arestat imediat și întemnițat alături de cei pe care îi admirase. Vestea a ajuns repede la Natalia, care, deși cutremurată, nu s-a lăsat cuprinsă de frică. Ea a înțeles taina convertirii lui și nu doar că nu l-a mustrat, dar i-a devenit cel mai de nădejde sprijin.
Zi de zi mergea la temniță, îi aducea mâncare, îl îngrijea și, mai presus de toate, îl întărea duhovnicește. Era stânca lui de nădejde. Îi repeta cu blândețe: „Nu te teme, Adrian, căci prin suferință vei dobândi viața cea veșnică.”
Martiriul Sfântului Adrian
Pentru mărturisirea credinței sale, Adrian a fost supus la chinuri cumplite. A fost bătut, întins pe roată și rănit cu cruzime, însă nu s-a clătinat nicio clipă. Natalia, deși sfâșiată de durere, nu l-a rugat să renunțe pentru a-i salva viața. Dimpotrivă, l-a îndemnat să rămână statornic și să privească suferința ca pe o trecere către Împărăția Cerurilor.
În cele din urmă, împreună cu ceilalți creștini, Adrian a fost condamnat la moarte. Toți au fost executați prin tăiere cu sabia, iar sângele lor a devenit sămânță pentru Biserică.
Natalia, martoră a iubirii până la capăt
După moartea lui Adrian, Natalia nu s-a cufundat în deznădejde. A rămas un exemplu de credință vie și de dăruire. A păstrat cu sfințenie moaștele soțului ei și a continuat să susțină comunitatea creștină din Nicomidia. Potrivit tradiției, mai târziu s-a mutat la Constantinopol, unde și-a încheiat viața în rugăciune, fiind înmormântată alături de Adrian.
Ce înseamnă această zi pentru credincioși
Sfinții Adrian și Natalia sunt cinstiți ca protectori ai soților și ai celor care trec prin încercări grele. Prin viața și moartea lor, ei oferă un model rar de iubire curată, credință neclintită și curaj în fața răului.
În ziua prăznuirii lor, credincioșii rostesc rugăciuni pentru întărirea credinței, pentru pace în familie și pentru ajutor în vreme de necaz. Iată una dintre cele mai cunoscute rugăciuni adresate lor:
„Sfinților mucenici Adrian și Natalia, voi, care ați rămas statornici în credință și ați biruit frica prin dragoste, rugați-vă pentru noi, ca să ne păstrăm inimile curate și să dobândim pacea sufletului.”