Balul de absolvire este, pentru multe adolescente, cea mai așteptată seară din an. Ținuta, machiajul, coafura, totul trebuie să fie perfect. Pentru Emily, lucrurile păreau pregătite până în cel mai mic detaliu, dar mama ei vitregă, Carla, avea alte planuri. Convinsă că îi poate strica ziua, a anulat în secret programarea la salon. Însă nu se aștepta ca cineva neașteptat să intervină – și să o lase fără replică.
Pierderea mamei și venirea Carlei
Mă numesc Emily, am 17 ani și trăiesc cu tatăl meu, mama vitregă Carla și fratele meu vitreg, Mason, care are 11 ani. Cu el mă înțeleg minunat, exact ca frații adevărați. Problema a fost mereu Carla.
Totul a început după ce mama mea a murit, în urmă cu șapte ani, în urma unei răceli care s-a complicat neașteptat. Trecuse puțin timp și tata a început o relație cu Carla, iar la scurt timp s-a și însurat cu ea.
Îmi amintesc cum mătușa mea, la nunta lor, a spus pe un ton plin de reproș:
– „Tatăl tău nu a pierdut vremea… și cine e Carla, până la urmă? Nici nu se compară cu mama ta.”
La început, Carla părea că face eforturi să ne apropiem. Încerca să mă convingă că îi pasă, dar treptat au început micile atacuri ascunse. Îmi amintesc clar cum, într-o zi, m-a privit lung și mi-a zis:
– „Semeni prea mult cu mama ta. E dureros să te privesc. Nu-i de mirare că tatăl tău e mai apropiat acum de Mason decât de tine.”
Am tăcut, înghițindu-mi lacrimile. Tata nu vedea nimic, iar Carla se simțea tot mai liberă să mă rănească prin remarci ascunse.
Pregătirile pentru bal
Ajunsă în ultimul an de liceu, visam la balul de absolvire. Îmi cumpărasem o rochie violet, după luni de economii din babysitting. Era culoarea preferată a mamei mele, așa că pentru mine avea o încărcătură emoțională puternică.
Îmi doream să merg la salon, să am părul și machiajul perfecte, să mă simt cu adevărat specială. Îmi făcusem o programare la același salon la care mergeau și prietenele mele. Totul părea să meargă ca la carte.
Dar, în ziua cea mare, planul Carlei a ieșit la iveală.
Anularea programării
Am intrat în salon plină de emoție. La recepție, însă, m-a întâmpinat o privire confuză:
– „Emily? Ești sigură? Programarea ta a fost anulată…”
Am simțit cum mi se taie respirația. „Nu am anulat nimic! Balul e diseară!”, am spus panicată.
Recepționera s-a dus să vorbească cu stilista mea, care a revenit vizibil stânjenită:
– „Am primit un telefon în care cineva a spus că ești tu și că vrei să anulezi. Am crezut că e mama ta.”
Și atunci am văzut-o. Carla, așezată pe scaun, relaxată, aranjându-și părul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mi-a aruncat o privire satisfăcută și a zâmbit rece. Ea era cea care anulase programarea.
Am întrebat dacă mă pot primi totuși, dar răspunsul a fost negativ – toate locurile erau ocupate. M-am simțit trădată, rușinată și furioasă. Am ieșit din salon cu lacrimi în ochi, simțind că seara la care visasem se năruia.
Deznădejde și surpriza neașteptată
Ajunsă acasă, m-am închis în cameră. Am încercat singură să-mi aranjez părul, dar nimic nu ieșea bine. M-am uitat la rochia mea violet și, pentru prima oară, m-am întrebat dacă să mai merg.
În timp ce îmi ștergeam lacrimile, am auzit claxonul unei mașini afară. L-am ignorat la început, dar sunetul a continuat. Am mers la fereastră și am rămas fără cuvinte: în fața casei stătea parcată o limuzină neagră, elegantă, ca în filme.
Am coborât și l-am găsit pe tata la fel de uimit. Șoferul s-a apropiat și a spus politicos:
– „Am venit pentru domnișoara Emily.”
Am primit o felicitare mică și elegantă. Când am citit mesajul, am izbucnit din nou în lacrimi – dar de data asta de fericire. Era de la Mason, fratele meu vitreg:
„Pentru sora mea frumoasă, Emily. Meriți o seară magică. Am strâns bani din cadourile de ziua mea și de Crăciun ca să-ți fac o surpriză. Bucură-te de bal, ești minunată!”
Gestul lui Mason
Am fugit la etaj și l-am găsit pe Mason zâmbind larg. Mi-a spus cum a auzit-o pe mama lui anulând programarea și cum i s-a părut nedrept. Apoi, mi-a explicat că a folosit o parte din banii pe care Carla îi strânsese pentru un colier scump, dar pe care tata refuzase să i-l cumpere. Mason îi luase și plătise limuzina la vecinul de alături, care deținea compania de transport.
Dar surprizele nu s-au oprit aici. Mason o chemase și pe fiica vecinei de vizavi, care lucra ca stilistă. În câteva minute, ea a apărut la ușă, pregătită să-mi facă părul și machiajul.
În mai puțin de o jumătate de oră, dintr-o adolescentă plânsă și dezamăgită, mă transformasem într-o adevărată prințesă.
Lecția Carlei
Când Carla s-a întors acasă, scena care o aștepta a fost de neprețuit. Eu, îmbrăcată în rochia violet, cu părul și machiajul impecabile, mă urcam în limuzină, iar șoferul îmi deschidea ușa ca unei vedete.
Carla a rămas cu gura căscată, iar expresia ei șocată m-a făcut să zâmbesc larg. „Richard, tu ai făcut asta?”, l-am auzit strigând la tata, dar deja ușa limuzinei se închidea.
O noapte de neuitat
Balul a fost mai frumos decât mi-aș fi putut imagina. Toți colegii s-au întors să mă privească atunci când am coborât din limuzină. Am dansat, am râs și am simțit că mama mea era alături de mine, mândră, chiar dacă nu mai era acolo.
Carla poate că a încercat să-mi strice seara, dar Mason, un copil de 11 ani, mi-a dovedit că familia adevărată nu se măsoară prin legături de sânge, ci prin gesturi de iubire.
Și, în timp ce muzica răsuna în sala de bal, mi-am dat seama că balul de absolvire nu era doar o seară festivă. Era dovada că bunătatea, solidaritatea și dragostea unui copil pot învinge orice răutate.