Sabina se aplecă ușor și îi atinse umărul.
— Vrei să intri? E rece. Și… în casă totul a rămas așa cum era.
Timur dădu din cap, fără să poată rosti vreun cuvânt. Pașii îi erau grei, dar sfinți. Parcă fiecare centimetru de podea îi amintea de altă vreme: mirosul de pâine, fața mamei, țesătura de la cuvertura cusută de ea. În bucătărie, pe masă, încă era așezat un mileu de croșetat, iar pe perete — icoana cu Maica Domnului, lângă care mama aprindea candela în fiecare seară.
— Nu am avut inimă să schimb ceva, — murmură Sabina. — Bunica zicea că într-o zi vei veni. Și că trebuie să găsești casa exact cum ai lăsat-o.
Timur s-a așezat pe scaunul pe care odinioară stătea tatăl său. L-a mângâiat cu palma, ca pe o amintire vie.
— A fost supărată pe mine?
— Niciodată. Doar… dor. Mult dor. Vorbea cu tine în gând. Îți punea deoparte din colivă la parastasuri. Și mereu, mereu îți spunea „La mulți ani” în șoaptă, în fiecare zi de naștere.
Timur își trecu mâna peste față. Atâtea lacrimi ținute în el se eliberau acum fără opreliște. Își luă capul în mâini și suspină:
— Am fost un nebun. Un prost mândru care și-a îngropat viața în afaceri. Și-a uitat rădăcinile. Iar acum… acum nici iertarea nu mai are cui s-o cer.
Sabina se apropie și îi puse în palmă o cheie veche.
— Bunica a spus că dacă vei veni vreodată, casa e a ta. Dar mi-a mai spus ceva… să-ți dau scrisoarea și apoi să-ți arăt locul ei preferat.
Au ieșit în grădină. În spatele casei, între meri bătrâni, era o bancă. Acolo stătea mama lui, privind apusul, în fiecare seară.
Timur s-a așezat pe bancă. Acolo, în liniștea satului, cu vântul ușor mângâindu-i tâmplele, a simțit pentru prima oară că e din nou acasă.
A doua zi dimineață, devreme, s-a dus la biserică. A aprins o lumânare și a căzut în genunchi, cu ochii închiși, spunând în gând:
„Mamă, am venit. Poate târziu. Dar am venit.”
Și poate că, undeva, dincolo de timp, Rania zâmbea în sfârșit.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.