M-am apropiat încet de masă, simțind cum privirile tuturor mă urmăresc. Rochia îmi atârna grea, lipită de mine, iar pașii îmi lăsau urme ude pe podea. Într-o mână strângeam buchetul — acum mototolit, ud, dar încă frumos.
Soțul, încă amuzat de „gluma” lui, stătea lângă prietenii lui, cu un pahar de șampanie în mână. Am simțit cum ceva în mine s-a rupt. Nunta asta nu mai era despre fericire, despre noi, despre promisiunile de dimineață. Era despre lipsa lui de respect.
M-am apropiat de el, l-am privit direct în ochi și, fără să spun un cuvânt, am răsturnat paharul meu cu șampanie peste costumul lui scump. Apoi am luat o felie mare de tort și i-am apăsat-o direct pe față.
Sala a rămas mută pentru câteva secunde. Apoi, cineva din partea mea de familie a început să aplaude. În acel moment am înțeles că nu eram singura care considera că gluma lui trecuse orice limită.
El a rămas înmărmurit, cu frișca curgându-i pe obraji. Și-a dat jos sacoul ud, încercând să zâmbească forțat, dar în ochii lui am văzut rușinea.
Am simțit cum îmi crește forța. Nu era vorba doar despre fântână sau despre rochie, ci despre faptul că omul cu care mă căsătorisem în acea zi mă pusese pe mine, în fața tuturor, într-o situație de batjocură.
M-am dus la mama, care îmi ținea un prosop mare, și m-am înfășurat în el. Invitații se împrăștiau încet, iar petrecerea pierdea din energia de mai devreme. În mine, însă, creștea un sentiment de hotărâre.
Seara, după ce toți plecaseră, el a încercat să glumească din nou, spunând că „o să ne amintim de asta toată viața”. I-am răspuns calm:
— Da, o să-mi amintesc. Și asta mă face să mă întreb dacă vreau să-mi amintesc fiecare zi de lângă tine la fel.
Nu i-am dat voie să mă ating. Am dormit în altă cameră. A doua zi, i-am spus că, dacă vrea să rămânem împreună, trebuie să înțeleagă că respectul nu e opțional și că dragostea nu înseamnă umilire.
Nu știu ce va fi cu noi mai departe. Dar știu sigur că, în acea seară, am ales să nu mai fiu victima propriei mele povești de dragoste, ci să fiu femeia care își apără demnitatea — chiar și în ziua nunții.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.