Pe 5 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, alături de soția sa, Dreapta Elisabeta. Această zi este una cu profundă semnificație spirituală, fiind un moment potrivit pentru rugăciune, reculegere și aprinderea de lumânări în cinstea părinților și strămoșilor noștri.
Cine a fost Sfântul Proroc Zaharia?
Zaharia a fost un preot al Vechiului Legământ, slujitor al Templului din Ierusalim, în vremea regelui Irod cel Mare – același care a ordonat uciderea pruncilor în speranța de a-l elimina pe Mesia. Soția sa, Elisabeta, provenea din neamul lui Aaron și era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Deși trăiau drepți și credincioși, cei doi nu aveau copii, iar Elisabeta era considerată stearpă.
Prin rugăciune și credință, cei doi au primit o veste extraordinară: Arhanghelul Gavriil i-a apărut lui Zaharia în Templu și i-a spus că Elisabeta va naște un fiu – Ioan, cel care avea să devină Înaintemergătorul Domnului. Zaharia, însă, s-a îndoit de cuvântul îngerului, iar ca pedeapsă, a rămas mut până la nașterea copilului. Când a scris pe o tăbliță că numele copilului va fi „Ioan”, i-a revenit glasul, iar în acel moment a rostit o rugăciune cunoscută în tradiția creștină drept „Cântarea lui Zaharia”.
Martiriul lui Zaharia și destinul Elisabetei
Pentru a-l proteja pe pruncul Ioan de porunca sângeroasă a lui Irod, Elisabeta a fugit cu el într-o peșteră ascunsă, dincolo de râul Iordan. Zaharia, rămas în Templu, a fost ucis de soldații lui Irod chiar între altar și sfântul loc, pentru că a refuzat să dezvăluie locul în care se ascundeau soția și copilul său. Elisabeta a murit în pustie, iar micul Ioan a fost păzit de Dumnezeu, trăind în singurătate până când a fost chemat la propovăduire.
În anul 2003, arheologii au descoperit în locul numit Anesalom o inscripție veche din secolul al IV-lea, gravată pe pereții unui mormânt, care spune: „Acesta este mormântul lui Zaharia, martirul, sfântul, preotul, tatăl lui Ioan.”
Ce este bine să facem astăzi?
Credincioșii sunt îndemnați ca în această zi să aprindă lumânări pentru sănătatea părinților, dar și pentru sufletele celor adormiți. Este un gest de iubire și recunoștință față de cei care ne-au dăruit viață și ne-au format.
Este, de asemenea, un prilej potrivit pentru rugăciune, pentru a cere ajutor și întărire sufletească prin mijlocirea Sfântului Zaharia. Se consideră că rugăciunile înălțate astăzi au putere mare, mai ales în sprijinul familiei și al copiilor.
Un exemplu de viață dreaptă
Zaharia și Elisabeta sunt modele de credință și statornicie în fața încercărilor. Deși au trecut prin suferința neputinței și apoi prin prigoană, și-au păstrat nădejdea în Dumnezeu și au fost răsplătiți cu un fiu sfânt. Numele lor rămâne înscris cu litere de lumină în tradiția ortodoxă, iar viața lor inspiră și astăzi milioane de credincioși.
În „Viețile Sfinților” se spune:
„Scris este că din rodurile lor îi veți cunoaște, căci rodul pomului bun nu poate fi rău. Și astfel s-a împlinit ceea ce s-a spus: Dacă rădăcina este sfântă, sfinte sunt și ramurile. Ramura cea sfântă, Ioan, a crescut din rădăcină sfântă.”
Rugăciune către Sfântul Proroc Zaharia
„Pomenirea proorocului Tău lăudând-o, mă rog să-mi ajuți, cu darul Duhului, prin mijlocirea ta, graind: Să cântăm Mântuitorului și Dumnezeului nostru.”
„Viața ta fiind fără prihană, ai fost împodobit cu podoaba preoției și cu razele luminoase ale prorociei, graitorule de cele Dumnezeiești, fericite Zaharia.”
„După Lege fiindu-ți capul luminat cu cununa preoției, Sfinte Zaharia, graiai: Să cântăm Mântuitorului și Dumnezeului nostru.”
„Fiind îmbrăcat cu haina cea lungă până la picioare, ca Aaron, ai preînchipuit pe Fecioara care a răsărit din rădăcina lui Iesei – pe Maica Domnului, care a purtat în pântece pe Mântuitorul lumii.”
În încheiere
Ziua de 5 septembrie ne reamintește de forța credinței și a rugăciunii, chiar și în cele mai grele momente. Sărbătoarea Sfântului Zaharia este o ocazie să ne reîntoarcem cu gândul la părinți, la familie și la Dumnezeu. Prin exemplul lui, învățăm ce înseamnă să trăiești în dreptate, în iubire și în credință neclintită.