Atmosfera din apartament se înăspri brusc. Mașa își strângea mânecile tricoului, simțindu-se deodată ca o intrusă în propria poveste. Irina rămase dreaptă, cu valiza lângă ea, fără să clipească. Vlad, prins între ele, își dădu seama că siguranța lui se clatină ca un pod șubred de lemn.
— Nu te-am adus aici să te judeci cu fosta, — izbucni el, încercând să-și salveze autoritatea.
— Nu am venit să mă cert, — îi răspunse Irina calm. — Am venit să iau ce mi se cuvine și să-ți amintesc ce ai uitat: legea și cuvântul dat.
Tonul ei era ferm, ca al unei femei care își recâștigase demnitatea. În contrast, Mașa simțea cum îi arde fața. Nu voia să fie parte dintr-o luptă pentru apartament. Ea își dorise un început nou, nu o continuare a trecutului altcuiva.
— Vlad, e adevărat? — întrebă ea, privindu-l cu ochii mari. — Apartamentul e și al ei?
El își drese glasul, dar cuvintele nu ieșeau. Își dădu seama că în toată graba lui după libertate și pasiune, neglijase partea cea mai grea: responsabilitatea.
Irina ridică valiza și, cu un aer demn, trecu pe lângă ei.
— N-o să vă deranjez mai mult. Dar ține minte, Vlad: jumătățile nu pot fi șterse cu un burete.
Ușa se închise în urma ei, iar tăcerea se așternu ca o ceață.
Mașa puse ceașca pe măsuță cu un zgomot sec.
— Eu nu vreau să trăiesc într-o casă care nu e a ta pe deplin, — spuse încet, dar ferm. — Nu vreau să fiu umbra altei femei.
Vlad simți cum îl cuprinde furia, dar și o teamă nouă. Pentru prima dată, nu mai era sigur că stăpânește terenul. Îi veneau în minte vorbele bunicii lui, o femeie simplă de la țară, care mereu îi spunea: „Casa nu e zidurile, băiete, ci liniștea dinăuntru. Dacă nu e pace, pereții te strivesc.”
Își amintea de copilăria petrecută la sat, unde oamenii împărțeau totul — pământ, grâne, muncă. Nimeni nu-și revendica partea cu răutate, pentru că știau că fără unitate, nu se supraviețuia. Acum, în mijlocul apartamentului lui modern, adevărul era crud: clădise un zid de orgoliu, nu o casă.
— Mașa… — încercă să spună, dar ea ridică mâna oprindu-l.
— Nu, Vlad. Poate pentru tine e un joc de orgolii. Pentru mine e viață. Eu vreau rădăcini, nu scandaluri.
Și atunci el înțelese că tot ce credea că e „fericire” se prăbușea.
Se uită la apartamentul acela, cu mobila cumpărată în anii buni cu Irina, cu fotografiile ascunse în dulap, cu aroma de cafea care se amesteca acum cu gustul amar al certurilor.
— Ai dreptate, — rosti el într-un final, cu voce joasă. — Am crezut că pot să fug de trecut, dar trecutul are jumătatea lui în tot ce trăim.
Mașa oftă, lăsă ochii în jos. Era clar că nu putea construi viitorul pe o fundație șubredă.
Vlad simți că trebuie să facă ceva ce evitase mereu: să fie sincer, nu doar seducător.
A doua zi, dimineața devreme, își puse costumul și merse la notar. Întâlni acolo privirea Irinei, aceeași privire hotărâtă, dar fără ură.
— Vreau să terminăm cu actele, — spuse el simplu. — Și să-ți dau partea ta.
Irina aprobă din cap.
— Atunci vei putea începe cu adevărat de la zero.
Pentru prima dată după multe luni, Vlad simți liniște. O liniște grea, dar curată, ca după o furtună de vară. Știa că Mașa ar putea rămâne sau ar putea pleca. Știa că viața lui nu mai avea să fie la fel.
Dar mai știa ceva: adevărata „stăpână” nu era nici Irina, nici Mașa. Era conștiința lui.
Și dacă voia o casă în care să fie pace, trebuia să o construiască nu cu ziduri, ci cu adevăr.
În acea clipă, Vlad înțelese că pentru prima dată în viața lui, avea de ales nu între două femei, ci între două căi: mândria și responsabilitatea.
Și, în sfârșit, alesese bine.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.