CONTINUAREA 👉– „Samantha… ești tu, fiica mea? Am încercat să te aștept, dar m-au dat afară…”
L-a urcat în mașină și l-a dus înapoi la hotel. În cafeneaua din lobby, Jeremy i-a povestit totul.
– „Mă numesc Jeremy Hopkins. Eu și mama ta am fost împreună zece ani, până când aveai șase luni. Atunci am primit un loc de muncă în Europa. Am fost orbit de noua viață și am părăsit-o. Cea mai mare greșeală din viața mea.”
A scos apoi o fotografie cu el și mama Samanthei, din tinerețe.
– „Când fabrica unde lucram s-a închis, am încercat să o caut. I-am spus că vreau să te văd. Mi-a spus doar că ne vom revedea când va veni momentul potrivit. Luna trecută, înainte să moară, mi-a scris. Mi-a spus cine ești și cât de mândră e de tine. Am venit să te caut.”
Samantha răsfoia albumul foto pe care i-l întinsese. A găsit imagini cu ea copil, identice cu cele pe care le păstra și ea acasă. Lacrimile i se rostogoleau pe obraji.
– „Am crezut mereu că ai murit… Întotdeauna am vrut să te întâlnesc,” a spus ea, tremurând.
Jeremy i-a strâns mâna:
– „Nu mă aștept să mă ierți. Am venit doar să-ți spun la mulți ani. Aseară am avut chiar o cameră rezervată aici, dar n-au vrut să-mi onoreze chitanța…”
Samantha a lăcrimat, dar i-a răspuns hotărât:
– „Te iert, tată. Mi-ar plăcea să te cunosc și să recuperăm anii pierduți.”
Împreună, au coborât spre recepție. Samantha, fermă, a mustrat recepționera:
– „Acesta este tatăl meu. În hotelul nostru nu discriminăm oamenii după haine sau după miros. Îți ceri scuze acum.”
Tânăra angajată, rușinată, și-a cerut iertare și a reactivat rezervarea lui Jeremy, oferindu-i din partea casei suita prezidențială.
Weekendul acela a fost începutul unui nou capitol. Samantha și tatăl ei au sărbătorit împreună ziua de naștere, au vizitat New York-ul, au luat masa la restaurante și au stat în apartamentul de lux, construind încet o legătură pierdută de ani de zile.
În cele din urmă, Samantha a aflat că tatăl ei locuia singur în Texas. L-a invitat să se mute la ea, pentru a nu mai fi niciodată singur.
Astfel, dintr-un moment de umilință a luat naștere o relație vindecată.
Morala poveștii:
Nu judeca pe cineva după haine, miros sau aparențe. Jeremy fusese tratat ca un intrus, dar în realitate era tatăl directoarei și un om care merita respect. Iar Samantha a dovedit că nu e niciodată prea târziu să ierți și să începi din nou.