Pe data de 17 septembrie, creștinii ortodocși din întreaga lume o prăznuiesc cu evlavie pe Sfânta Muceniță Sofia, alături de cele trei fiice ale sale – Pistis (Credința), Elpis (Nădejdea) și Agapis (Dragostea). Deși nu este considerată o sărbătoare de rang înalt, fiind marcată cu cruce neagră în calendarul ortodox, această zi are o profundă semnificație spirituală, mai ales pentru mame și fiice.
Cine a fost Sfânta Sofia și de ce este atât de iubită?
Sfânta Sofia a trăit în timpul împăratului roman Hadrian, între anii 117–138 d.Hr., pe teritoriul actualei Italii. Numele ei, „Sofia”, înseamnă înțelepciune, iar viața ei a fost un exemplu de curaj, credință și dragoste față de Dumnezeu.
Rămasă văduvă, și-a crescut singură cele trei fiice și le-a educat în spiritul evanghelic al credinței, nădejdii și iubirii – valori pe care le-au și purtat în nume. Familia lor ducea o viață de rugăciune și fapte bune, atrăgând atenția autorităților romane, care persecutau creștinii.
Împăratul Hadrian, îndemnat de prefectul Antioh, a ordonat ca fetele să fie obligate să aducă jertfe zeiței Artemis. Pentru că au refuzat cu hotărâre, afirmându-și credința în Hristos, au fost supuse unor torturi îngrozitoare. Într-un act de cruzime extremă, împăratul a decis ca doar cele trei copile să fie martirizate, pentru a o face pe mama lor să sufere și mai mult.
Pistis, Elpis și Agapis, în vârstă de 12, 10 și 9 ani, au fost ucise cu bestialitate, iar Sfânta Sofia, sfâșiată de durere, le-a îngropat trupurile cu mâinile ei pe un deal de lângă cetate. A rămas trei zile la mormântul lor, rugându-se neîncetat, iar apoi, în liniște, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, murind de durere și de dor.
Mai târziu, mormintele lor au fost descoperite pe Via Aurelia, lângă Roma, iar în acel loc a fost ridicată o biserică închinată lor – Biserica Sfântului Mucenic Pangratie.
Din anul 1992, Sfânta Muceniță Sofia este considerată și protectoarea orașului Sofia, capitala Bulgariei, care îi poartă numele.
Rugăciune către Sfânta Muceniță Sofia și fiicele ei
Această rugăciune este rostită în special de mamele care își doresc să-și protejeze fiicele, dar și de oricine caută ocrotire divină, credință puternică și răbdare în încercări. Este o rugăciune de mijlocire către sfintele mucenițe, pentru sprijin, luminare și izbăvire.
„O, sfintelor mucenițe Pistis, Elpis și Agapis și înțeleaptă maică a voastră, Sofia, la voi cu smerenie venim și rugăciune aducem. Voi, care ați arătat prin nume și prin faptă cele trei virtuți de temelie ale credinței noastre – credința, nădejdea și dragostea –, mijlociți pentru noi înaintea Domnului.
În necazuri, în suferințe, în ispite, fiți alături de noi și rugați-L pe Hristos să ne ocrotească, să ne ierte păcatele și să ne dăruiască pacea sufletească. Voi, cele care ați fost unite în dragostea lui Hristos și ați biruit durerile lumești, aduceți cuvintele noastre în fața tronului Dumnezeirii.
Dați-ne, prin rugăciunile voastre, curajul de a înfrunta greutățile și de a nu ne clătina în credință. Fiți sprijin mamelor, lumină fiicelor, scut celor nedreptățiți. Iar la sfârșit, rugați-L pe Domnul să ne dăruiască iertare de greșeli și să ne primească în Împărăția Sa. Amin.”
Ce se face pe 17 septembrie pentru ajutor divin?
Deși nu este o sărbătoare cu dezlegare la pește sau marcată cu roșu în calendar, 17 septembrie este o zi cu profunde valențe spirituale, mai ales pentru mame, fiice, bunici și femei în general. Este bine ca în această zi:
-
Să rostești rugăciunea către Sfânta Sofia și fiicele ei;
-
Să aprinzi o lumânare albă pentru liniștea sufletească și pentru ocrotirea celor dragi;
-
Să oferi o faptă bună – un gest de milostenie, o vorbă bună, o vizită la cineva singur;
-
Să eviți certurile, vorbele grele și judecata semenilor;
-
Dacă ai fete, poți citi această rugăciune în fiecare dimineață timp de 3 zile începând cu 17 septembrie, cerând protecție pentru ele.
Sfânta Sofia, împreună cu fiicele sale Pistis, Elpis și Agapis, rămâne un model de neclintire în credință și un simbol al dragostei materne duse până la jertfa supremă. Într-o lume plină de încercări și ispite, exemplul lor ne amintește că, prin rugăciune și credință sinceră, putem găsi liniște, întărire și mântuire.