CONTINUAREA 👉— Te rog… Amelia e în camera alăturată. Poate să te audă!
— Nu-mi pasă. Vreau să ies din asta. Vreau divorț și nu mai vreau să văd niciunul dintre voi!
Am fost șocat. Mihaela nu glumea. Și-a făcut bagajele și în aceeași noapte a plecat. Definitiv.
Am intrat în camera Ameliei. Plângea.
— Mami a plecat?
— E doar o perioadă… Are nevoie de puțin timp, iubita mea. Se va întoarce, i-am spus, deși în sufletul meu știam adevărul.
Mihaela nu s-a mai întors. Nici măcar nu a mai sunat. Dar își actualiza constant rețelele sociale. Petreceri, ieșiri cu prietenele, selfie-uri zâmbitoare. Retrăia viața de studentă pe care o lăsase în urmă. Amelia a plâns în fiecare seară timp de un an. Eu am devenit tată singur. A fost greu, dar ne-am descurcat. Am crescut împreună, eu și fetița mea.
După o vreme, am aflat că Mihaela și Andrei s-au împăcat. Îmi era și mai greu să accept. El era omul care o părăsise la greu, iar acum o primea înapoi. Iar eu rămăsesem cu tot.
Timpul a trecut. Amelia creștea frumos. Devenisem un duo unit. Dar într-o zi, Mihaela a reapărut. A bătut la ușă, zâmbind ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
— Vreau să o iau pe Amelia. E fiica mea. Andrei e pregătit să o cunoască. Suntem logodiți.
Am simțit cum mi se încleștează maxilarul.
— Andrei NU este tatăl ei. Eu sunt. Eu am crescut-o. Când tu ai fugit.
— Marc, nu face o scenă. Dacă e nevoie, te dau în judecată. Amelia merită să fie cu familia ei adevărată.
— Atunci… ne vedem în instanță, i-am spus, și i-am închis ușa în nas.
Amelia era aproape adolescentă. M-a văzut agitat și m-a întrebat ce se întâmplă. I-am spus adevărul. Mihaela intenționa să o ia. Avocații mei m-au sfătuit să nu complic procesul, pentru că instanțele tind să favorizeze mama.
Dar cum să nu conteze că m-a abandonat? Eu eram trecut pe certificatul de naștere. Eu o ținusem în brațe la grădiniță, îi spălasem genunchii juliți, fusesem la ședințele cu părinții.
Procesul a fost dur. Avocații Mihaelei erau agresivi. Dar totul s-a schimbat în ziua în care Amelia a fost întrebată de judecător:
— Pe cine vrei să alegi?
Ea s-a ridicat, s-a uitat spre mine și a spus:
— Am un singur tată. El. Mama m-a părăsit și mi-a spus că regretă că m-a avut. Nu vreau să locuiesc cu ea.
Judecătorul a fost emoționat. Deși nimeni nu se aștepta, mi-a acordat custodia totală. Mihaela a primit drept de vizită în weekend. I-am spus Ameliei că nu trebuie să o urască și că, dacă vrea, poate încerca să o ierte. Iar ea… chiar a încercat. A început treptat să o viziteze, fără presiune.
Dar, în fiecare zi, Amelia îmi spunea același lucru:
— Ești cel mai bun tată din lume.
Ce putem învăța din această poveste?
-
Apreciază ceea ce ai. Mihaela și-a aruncat familia și a aflat prea târziu că unele pierderi nu se pot repara.
-
Unele responsabilități vin cu sacrificii. Să devii părinte în tinerețe nu înseamnă sfârșitul vieții, dar înseamnă că nu mai poți trăi ca înainte.
-
Dragostea adevărată nu are legătură cu sângele, ci cu cine rămâne lângă tine când e greu.
🔁 Distribuie această poveste dacă te-a emoționat și dacă ți-a adus aminte cât de prețioasă este familia.