…Pentru prima dată în ani, Linda nu a mai plâns.
S-a ridicat de la masă, și-a luat haina și a ieșit în liniște, lăsând în urmă farfuriile cu resturi scumpe și tăcerea stânjenitoare a celor care fuseseră martori, dar nu martori ai durerii — ci ai resemnării.
Pe drum spre casă, în timp ce pașii ei răsunau pe trotuarele umede, Linda simțea cum ceva i se rupe în piept — dar nu inima. Era altceva. O coajă veche, uscată, care-i acoperise sufletul. Se desprindea.
Noaptea aceea n-a dormit. Și-a deschis laptopul vechi, a băut o cană cu ceai de tei – cum făcea mama ei când o dureau visele – și a început să scrie. Cu mâini tremurânde, și-a redactat demisia. Nu din cauza durerii, ci a renașterii.
A doua zi dimineață, în loc să meargă la biroul obișnuit, Linda a trecut pragul unui alt sediu — unul unde nu era „nevasta cuiva”, ci doar „Linda”. Biroul era mic, o agenție de creație, iar directoarea fusese una dintre clientele ei fidele din vechiul loc de muncă. I-a spus:
— Avem nevoie de cineva ca tine. Ești liberă de azi?
Linda a zâmbit. Nu doar cu buzele, ci cu toată ființa ei.
La prânz, în timp ce-și turna o cafea, a auzit vocea de care n-ar fi crezut că mai are să se teamă vreodată.
— Linda?
David. La ușă. Cu privirea coborâtă. Cu mâinile goale. Cu un CV.
— Nu știam că tu… conduci aici, bâigui el.
Linda îl privi, fără furie, fără milă. Doar cu luciditatea celor care au fost călcați în picioare și totuși s-au ridicat.
— Vrei un loc de muncă?
— Da, spuse el. Firma m-a dat afară. S-au închis toate proiectele. N-am știut unde altundeva să merg…
Linda își strânse brațele la piept și îl măsură din priviri.
— Aici, ne tratăm colegii cu respect. Inclusiv femeile.
David roși. Nu putea scoate un cuvânt.
— Am un sfat: aplică la recepție. Poate acolo vei învăța din nou să saluți. Să spui mulțumesc. Să vezi omul, nu eticheta.
Și, fără să mai aștepte altceva, Linda a întors spatele trecutului și a intrat în biroul ei. Nu era o răzbunare. Era începutul.
Pentru prima dată, Linda era văzută. Mai ales de ea însăși.
Și adevărul era simplu: nu era nimic pentru el. Dar pentru ea? Era totul.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.