…zece mii de lei și o hârtie scrisă de mână. Literele erau grăbite, dar recunoștea scrisul fiului ei:
„Mamă, iartă-mă că nu pot spune totul în fața soției. Ea crede că m-ai părăsit când eram mic și încă te poartă în suflet cu ură. N-am putut să te apăr atunci, dar acum vreau să te ajut. Banii ăștia sunt pentru operație. Voi trimite mai mulți curând. Te iubesc, mamă.”
Dorina s-a așezat pe scaun și a început să plângă în hohote. Lacrimile îi cădeau peste plic, peste tăiței, peste amintirile unei vieți grele. În acel moment, nu mai conta frigul din casă, nici durerile din piept — simțea doar că fiul ei încă o iubește.
A doua zi, a plecat la spital și, cu ajutorul banilor, a reușit să-și facă operația. Recuperarea a fost lentă, dar speranța îi lumina chipul. În fiecare zi se uita spre ușă, așteptându-l pe Radu să apară.
Trecuseră două luni când, într-o dimineață de duminică, un bărbat a bătut la poartă. Era fiul ei. Arăta obosit, dar ochii îi erau plini de emoție.
— Mamă…
N-a mai spus nimic. S-au îmbrățișat strâns, ca doi oameni care și-au găsit drumul unul spre altul după o viață de tăcere.
Radu i-a povestit totul: cum soția lui, geloasă și mândră, îl obliga să se despartă de orice legătură cu trecutul, cum el strângea bani pe ascuns, visând la ziua în care își va putea repara greșelile.
— Mi-a fost rușine, mamă, că te-am alungat atunci. Dar să știi că nu te-am uitat niciodată.
Dorina i-a mângâiat fața și a zâmbit:
— Copile, dragostea de mamă nu se stinge nici dacă trec o sută de ani. Important e că ai venit.
De atunci, Radu a început să vină în fiecare weekend. A reparat casa, i-a cumpărat medicamente și, cel mai important, a adus cu el căldură și pace. Soția lui, văzând bunătatea mamei, și-a schimbat și ea atitudinea în timp.
Într-o seară, Dorina a stat pe prispa casei și a privit cerul. Stelele sclipeau ca niște ochi de copil. A oftat ușor și a spus în gând: „Doamne, nu vreau bogăție. Vreau doar ca fiul meu să nu uite niciodată cât de mult l-am iubit.”
Anii au trecut, dar povestea ei a rămas vie în sat. Oamenii povesteau adesea despre mama care a primit un pachet de tăiței și, în el, a găsit nu doar bani — ci și dovada că dragostea adevărată nu moare niciodată, oricâte uși s-ar închide între o mamă și fiul ei.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.