Rosa a rămas câteva clipe în tăcere, frământându-și degetele, ca și cum căuta curajul undeva între palmele ei muncite.
— Nu-i mult de spus… — a rostit încet. — Țin minte doar că era noapte… și fum… și cineva m-a luat în brațe și m-a lăsat în fața centrului de copii. Aveam colierul la gât și o pătură roz. Atât.
Elena a închis ochii o secundă.
Pătura roz… era chiar păturica în care își ținuse fetița la botez.
Un tremur i-a trecut prin tot corpul.
— Rosa… ai avut vreodată acte? O hârtie? Vreo poză? Orice? — a insistat Elena.
— Nimic, doamnă. Mi-au zis că m-au găsit fără nimic. Doar colierul. Și mi-au spus că, probabil, părinții mei n-au supraviețuit… sau că m-au abandonat.
Cuvintele au căzut greu în aer.
Elena s-a ridicat și a început să se plimbe prin cameră, încercând să-și domolească tremurul.
Apoi s-a întors spre Rosa și i-a luat mâinile în ale ei.
— Draga mea… nu te-a abandonat nimeni. A existat un incendiu în casa noastră. Eram disperați, pompierii au scos pe toată lumea… în afară de tine. Au spus că nu te-au găsit. Ani la rând… am trăit cu durerea asta.
Rosa a simțit cum îi fug genunchii.
S-a prins de marginea scaunului.
— Dar… cum să fiu eu? — a șoptit ea.
Elena i-a atins obrazul cu o tandrețe pe care Rosa n-o mai simțise niciodată.
— Inima mea știe. Și colierul… și numele… și ochii tăi. Ești copia tatălui tău când era tânăr.
Rosa a început să plângă în tăcere, cu lacrimi mari, care îi cădeau în poală.
— Toată viața mea… am crezut că n-am pe nimeni. Și acum îmi spuneți că… că ați fost acolo… că m-ați căutat…
— Te-am căutat prin toată țara. Am oferit recompense, am mers la spitale, la centre… Nimeni nu te-a găsit. N-am renunțat nicio clipă la tine.
Rosa și-a acoperit fața cu palmele.
— Doamnă… eu sunt doar femeie de serviciu… Ce să fac eu într-o lume ca a dumneavoastră?
Elena a zâmbit cu o căldură care a topit toată distanța dintre ele.
— În lumea mea? Draga mea… tu ești lumea mea. Banii, casele, petrecerile… toate sunt nimic. Dacă ești tu.
Camera s-a umplut de o liniște blândă, ca un răsărit după o noapte grea.
Elena s-a aplecat și a îmbrățișat-o, iar Rosa, în sfârșit, a lăsat capul pe umărul ei, ca și cum și-ar fi găsit locul pe care îl pierduse demult.
După câteva minute, Elena s-a desprins ușor și i-a spus:
— Hai cu mine mâine dimineață la analize. Să avem și dovada oficială. Dar eu știu deja.
Rosa a dat din cap, încă surprinsă de tot ce trăia.
— Iar după aceea… dacă vrei… — a continuat Elena — îți voi arăta camera ta. E neschimbată. Am păstrat totul exact cum era.
Rosa a tresărit, neștiind dacă să creadă sau nu.
O cameră… a ei? Într-o casă pe care n-o văzuse niciodată?
— Și… dacă nu sunt eu? Dacă totul e doar o coincidență? — a murmurat.
Elena s-a apropiat și i-a ridicat bărbia.
— Atunci înseamnă că Dumnezeu mi-a trimis o altă fiică. Și tot a mea rămâi.
Rosa a izbucnit în plâns, dar de data asta nu era durere.
Era eliberare.
A doua zi dimineață, au mers împreună la clinică. Au făcut testele. Au așteptat. Ore lungi, cu sufletul strâns.
Când rezultatul a venit, medicul a ridicat privirea și a spus simplu:
— Confirmat. Rosa este fiica dumneavoastră biologică.
Elena a căzut în genunchi, plângând de bucurie.
Rosa a rămas înmărmurită, apoi a alergat spre ea și a îmbrățișat-o strâns.
Și în acel moment, după 25 de ani de durere, căutări și dor sfâșietor, două vieți frânte s-au împletit la loc, exact cum ar fi trebuit să fie.
Nu pentru că era un miracol.
Ci pentru că, uneori, destinul își face curaj să repare ce a fost rupt.
Iar în ziua aceea, Elena și Rosa au înțeles că familia adevărată nu se pierde niciodată.
Doar așteaptă să fie regăsită.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.