M-am oprit în mijlocul holului, simțind cum mi se strânge stomacul. Aveam impresia că nu mai pot respira. M-am sprijinit de o măsuță cu flori și am încercat să-mi adun mințile. Nu mai aveam timp de plâns, nici de ezitat. În mai puțin de patru ore, fata mea urma să jure iubire unui om care nu merita nici să-i rostească numele.
Am închis ochii pentru câteva secunde, apoi am ridicat capul. Știam ce aveam de făcut.
Am intrat în camera de pregătiri a miresei, încercând să-mi țin fața calmă. Julia m-a privit imediat, simțind că ceva nu e în regulă.
— Mamă… ce s-a întâmplat?
M-am apropiat de ea și i-am luat mâinile între ale mele. Era atât de frumoasă, atât de curată la suflet. Nu merita nicio lacrimă din cele care aveau să vină.
— Iubita mea… trebuie să vorbim, am spus încet, cu vocea tremurând.
Privirea ei s-a tulburat pe loc.
— A pățit Leonard ceva?
Mi-a venit să râd amar. Dacă ar fi pățit!
— Nu, n-a pățit nimic. Dar ar trebui, am spus și am simțit cum în vocea mea crește furia pe care încercam să o țin în frâu.
Am luat aer adânc. Nu voiam să-i distrug ziua, dar adevărul trebuia spus. Oricât ar fi durut.
— Julia… el nu te iubește. Nu te-a iubit niciodată. Și-am auzit cu urechile mele… tot ce a zis despre tine. Despre noi.
Ea a încremenit, ca și cum ar fi fost lovită cu ceva invizibil. Machiajul impecabil, visul ei de mireasă, totul părea să se năruie în ochii ei.
— Ce… ce a spus?
Am simțit că mi se rupe sufletul, dar i-am spus tot. Fără să îndulcesc. Fără să protejez. Julia merita adevărul, nu iluzii.
Pe măsură ce vorbele mele cădeau una câte una, am văzut cum tremură, cum își duce mâna la gură, cum ochii i se umplu de lacrimi. Dar nu a făcut scandal. Nu a izbucnit. Doar a respirat adânc, de parcă încerca să rămână întreagă.
— Mamă… vreau să-l văd. Acum.
Am clătinat din cap.
— Nu singură. Vin cu tine.
Am pornit împreună spre camera lui. Pașii noștri răsunau pe holul gol, iar fiecare bătaie a tocurilor ei părea o lovitură de ciocan. Când am ajuns în fața ușii, Julia a deschis-o brusc.
Leonard și prietenii lui s-au întors surprinși. Râsetele lor s-au stins instantaneu.
Julia mergea drept, cu spatele perfect. Arăta ca o regină.
— Așa vorbești tu despre mine? a întrebat ea, cu o voce pe care nu i-o știam.
Leonard a încercat să zâmbească, să joace teatru. Dar fata mea îl privea ca pe un străin.
— Julia, iubita mea, nu e ce crezi…
— Mi-ai spus în față că mă iubești… și din spate mă numeai scroafă.
Camera s-a umplut de rușine. De tăcere grea. De adevăr.
— N-o să te mai măriți cu mine? a îngânat el.
— N-o să mă mai ating niciodată de tine, a spus Julia, ridicând capul. Și să nu uiți ceva: noi n-am muncit o viață ca să-ți reparăm ție greșelile.
A făcut un pas în spate, apoi încă unul. Și când a ieșit pe ușă, i-am văzut demnitatea înaltă ca niciodată.
Nunta s-a anulat în aceeași oră. Invitații au murmurit, unii au fost curioși, alții ne-au judecat. Dar Julia a stat fermă. În ochii ei am văzut pentru prima dată nu doar fragilitate, ci o forță pe care nici eu nu știam că o are.
Seara, în loc de petrecere, am mers amândouă la cofetăria noastră. Ne-am așezat la o masă, cu două cafele aburinde, înconjurate de mirosul prăjiturilor noastre.
— Mamă?, a spus ea încet.
— Da, iubita mea.
— Îți promit ceva. De azi înainte… o să aleg oameni care mă respectă. Și n-o să mai las pe nimeni să calce peste noi.
I-am zâmbit cu toată inima.
— Și eu îți promit ceva, Julia. O să fim bine. Mai bine ca oricând.
Și așa a fost.
Uneori, cea mai frumoasă zi nu e cea în care îmbraci rochia de mireasă.
Ci cea în care înveți să te prețuiești.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.