— Da, e liber, a spus Nadia calm, ridicând privirea.
Bărbatul s-a așezat și i-a zâmbit politicos.
— Andrei, a spus el. — Am venit singur. Colegii mei sunt… mai gălăgioși.
— Nadia.
Pentru prima dată după mulți ani, nu s-a simțit mică atunci când și-a spus numele. Nu s-a grăbit. Nu și-a cerut scuze pentru nimic.
— Bijuteriile sunt superbe, a continuat Andrei. — Nu seamănă cu nimic din ce-am văzut pe aici.
— Le-am făcut eu.
El a ridicat sprâncenele, impresionat sincer.
— Serios? Atunci aveți un talent rar. Lucrez în organizarea de evenimente. Genul acesta de lucruri nu trec neobservate.
Nadia a zâmbit ușor. Un zâmbet adevărat.
De la bar, Dorin îi urmărea. Își ținea paharul nemișcat, cu maxilarul încordat. Lumea începuse să se uite spre masa lor. Nu cu milă. Cu interes.
O femeie elegantă s-a apropiat.
— Scuzați-mă… îmi permit să întreb de unde sunt bijuteriile?
— Sunt lucrate manual, a răspuns Nadia. — De mine.
— Extraordinar. Eu sunt Corina, am un mic magazin de design românesc. Dacă vreodată vă gândiți să le vindeți…
Nadia a simțit cum ceva se rupe în ea. Nu de durere. De eliberare.
— M-aș gândi, a spus ea.
Dorin nu a mai rezistat. S-a apropiat de masă.
— Nadia… n-ai spus că vii.
— N-am spus că nu vin, a răspuns ea liniștit.
Andrei s-a ridicat politicos.
— Vă las să vorbiți.
Dorin s-a aplecat spre ea.
— Arăți… diferit.
— Nu. Așa am fost mereu. Doar că n-ai mai vrut să vezi.
— Exagerezi…
— Nu, Dorin. Tu ai ales să-ți fie rușine. Eu am ales să nu-mi mai fie.
A plecat din restaurant singură, cu capul sus. Afară, aerul rece i-a limpezit gândurile.
A doua zi, Dorin a încercat să vorbească. Să glumească. Să repare.
Dar ceva se schimbase definitiv.
În următoarele luni, Nadia a început să creeze din nou. La început pentru prieteni. Apoi pentru comenzi mici. A deschis o pagină online. A câștigat primii bani — puțini, dar ai ei. Câteva mii de lei care au însemnat mai mult decât orice salariu.
Copiii o priveau altfel. Cu mândrie.
Într-o seară, Dorin a spus încet:
— Cred că… te-am pierdut.
— Nu, a răspuns Nadia. M-am regăsit.
Și pentru prima dată în viața ei, nu s-a simțit „șoarece gri”.
S-a simțit femeie.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.