— Cum vă cheamă? — a întrebat Ilie, fără să se uite direct la ei.
— Eu sunt Ioan… — a spus bătrânul, cu voce slabă. — Iar ea e Elena, soția mea.
Ilie a dat din cap scurt. A turnat apă caldă într-o cană ciobită și i-a întins-o lui Ioan.
— Beți încet.
Bătrânul a dus cana la buze cu mâini tremurânde. Elena îi mângâia spatele, murmurând ceva ce semăna a rugăciune.
Ilie s-a întors spre sobă, dar cuvintele femeii îi intrau în piele. Îi aminteau de Ana. De serile când șoptea la fel, crezând că nimeni nu o aude.
— Am coborât din sat — a spus Elena, după un timp. — Doctorul ne-a spus că Ioan trebuie dus la spital, la oraș. Dar autobuzul nu mai vine pe vremea asta… și n-am mai apucat.
Ilie a strâns maxilarul.
— Dimineață, dacă se mai domolește viscolul, vă duc eu cu mașina.
Elena l-a privit ca pe un miracol.
— Dumnezeu să vă răsplătească.
Ilie n-a răspuns.
Noaptea a trecut greu. Vântul a urlat, lemnul a trosnit, iar Ilie n-a dormit. La un moment dat, Ioan a început să respire tot mai greu. Elena s-a speriat.
— Ilie… cred că nu e bine.
Fără să stea pe gânduri, Ilie a îmbrăcat haina groasă, a pornit mașina veche din curte și, cu Elena lângă el, a coborât pe drumul înghețat spre spitalul din oraș.
Au ajuns la timp.
Medicii l-au preluat pe Ioan, iar Elena a izbucnit în plâns. L-a prins pe Ilie de mână.
— Ne-ați salvat.
Ilie a simțit ceva ciudat în piept. Nu durere. Nu furie. Ci o căldură uitată.
Câteva zile mai târziu, Elena s-a întors la cabană. Cu un coș cu mâncare și o hârtie împăturită.
— Ioan e mai bine — a spus. — Și… am vrut să știți ceva.
Hârtia era un act vechi de proprietate. Terenul pe care era cabana.
— Tatăl meu v-a vândut locul pe nimic — a spus ea. — Dar legal… încă ne aparține. Am venit să vi-l dăm. Pentru că ne-ați primit când nimeni altcineva n-ar fi făcut-o.
Ilie a rămas fără cuvinte.
Elena a zâmbit.
— Uneori, o noapte schimbă o viață.
După ce a plecat, Ilie a stat mult timp pe prag. Pentru prima dată după ani, ușa nu i s-a mai părut o barieră.
Ci un început.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.