În liniștea aceea grea, Irina a zâmbit mai larg, convinsă că tăcerea mea era capitulare.
— Știam eu că vei pricepe, a spus ea. E mai bine așa pentru toată lumea.
Am ridicat privirea spre copilul din brațele ei. Dormea liniștit, cu pumnișorii strânși. Nevinovat. Exact ca Andrei când dormea pe canapea, după o zi lungă.
— Sigur, am zis eu. Hai să stăm jos.
Murmurele au umplut camera. Mama își frământa mâinile. Tata se uita în podea. Nimeni nu intervenea.
Ne-am așezat la masă. Irina a pus documentul în fața mea, cu un gest teatral.
— Aici scrie clar, a spus ea. Andrei a recunoscut copilul.
Am privit foaia fără grabă. Nu era testament. Era o cerere de recunoaștere de paternitate… neînregistrată.
Am zâmbit din nou.
— Irina, i-am spus calm, Andrei era contabil. Obsedat de acte. Nu lăsa nimic la voia întâmplării.
Ea a ridicat o sprânceană.
— Și?
— Și cu o lună înainte să moară, și-a făcut analize medicale complete. Inclusiv un test genetic.
Camera a înghețat.
— Ce tot spui acolo? a întrebat ea, iritată.
— Spun că Andrei aflase că nu poate avea copii.
Mama a scăpat lingura din mână. Tata a oftat adânc.
Irina s-a ridicat brusc.
— Minți!
— Nu, am zis eu. Și mai spun ceva.
M-am ridicat și eu. Am scos din geantă un plic gros.
— Andrei a lăsat un testament la notar. Sigilat. Cu o clauză clară: dacă cineva pretinde că are un copil cu el, se deschide plicul.
Irina a pălit.
— Nu poți dovedi nimic, a șoptit ea.
— Ba da.
Am deschis plicul. Înăuntru era rezultatul testului, semnat și parafat. Și o scrisoare.
Am citit cu voce tare:
„Dacă citești asta, înseamnă că cineva încearcă să profite de moartea mea. Elena, te rog să nu lași minciuna să câștige. Casa este a ta. Tot ce am e al tău.”
Irina s-a prăbușit pe scaun.
— Copilul… a murmurat mama.
— Copilul nu e de vină, am spus eu. Dar adevărul contează.
În acea zi, minciuna Irinei s-a sfârșit. Actele au fost anulate. Amenințările au dispărut.
Am plecat din casa aceea cu spatele drept.
Nu câștigasem doar o luptă legală.
Îmi recăpătasem vocea.
Iar Andrei, chiar și dincolo de moarte, mă protejase încă o dată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii expri