Tamara m-a privit fix și, cu o voce calmă, aproape rece, a spus:
— Să fim sincere până la capăt. Tu câți bani ai strânși? Economii, nu povești. Pentru zile negre.
A fost ca o palmă.
Am simțit cum îmi ard obrajii și cum mi se face un nod în gât. M-am uitat instinctiv la Daniel. Așteptam un cuvânt, un gest, orice. El însă a rămas nemișcat, cu ochii în farfurie, ca și cum farfuriile ar fi fost mai importante decât mine.
— Nu cred că e cazul să discutăm asta, — am spus încet. — Sunt lucruri personale.
Tamara a zâmbit strâmb.
— Ba e foarte cazul. O familie se clădește pe ordine și pe calcule. Dragostea trece, ratele rămân.
Atunci am înțeles tot.
Nu era vorba despre mine. Nici despre cina aia. Nici măcar despre Daniel. Era vorba despre control. Despre o viață în care fiecare pas urma să fie verificat, aprobat, pus pe hârtie.
Mi-am pus furculița jos.
— Îmi pare rău, — am spus. — Dar nu pot continua discuția asta.
Tamara a ridicat din sprâncene.
— Vezi, Daniel? Exact despre asta vorbeam. Când apar întrebările serioase, femeile sensibile fug.
Atunci m-am ridicat.
Nu am țipat. Nu am plâns. Mi-am luat geanta din hol, mi-am încălțat pantofii cu mâinile tremurânde și am deschis ușa.
— Lina, stai puțin, — a spus Daniel, în sfârșit.
M-am întors spre el.
— De două luni stau lângă tine și acum, când cineva mă umilește la masa ta, tu taci. Asta spune tot.
Am ieșit pe scări, cu inima bubuind. Aerul de seară mi s-a părut mai curat decât tot ce fusese în apartamentul ăla.
Am mers mult pe jos. Am plâns. M-am întrebat dacă am exagerat. Dacă n-ar fi trebuit să fiu „mai înțelegătoare”.
Dar, pe măsură ce pașii se adunau, răspunsul devenea clar.
Nu fugisem dintr-o cină. Fugisem dintr-un viitor în care urma să fiu mereu verificată, judecată, micșorată.
A doua zi m-am dus direct la apartamentul meu. Chiriasul pleca peste o lună. Am decis pe loc: mă întorc acasă.
Daniel m-a sunat de câteva ori. Mesaje lungi, explicații, promisiuni. „Așa e mama”, „n-a vrut să te jignească”, „o să se obișnuiască”.
Nu i-am răspuns.
Pentru că, uneori, liniștea valorează mai mult decât orice relație. Iar respectul nu se negociază nici cu mamele, nici cu fiii lor.
Și, pentru prima dată după mult timp, am dormit liniștită.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.