Am crezut că eu și soțul meu vom fi împreună până când moartea ne va despărți, dar am descoperit un secret oribil. Adevărul despre viața lui dublă a fost scos la iveală de fetița noastră, forțându-mă să mă asigur că el nu mă va mai putea răni niciodată.
Mark și cu mine eram căsătoriți de șapte ani. Eu, designer grafic freelancer, credeam că avem o căsnicie perfectă. Totul s-a schimbat în noaptea petrecerii lui de promovare. Până atunci, eram „acel” cuplu pe care toată lumea îl admira la brunch-uri — ne țineam de mână la cumpărături și ne terminam ideile unul altuia.
Cei mai grei ani au fost primii doi, când am încercat să avem un copil. Fiecare test negativ mă îndepărta de bucurie, până când, în sfârșit, s-a produs miracolul. Când a apărut Sophie, totul s-a așezat la locul lui. Aveam fetița perfectă pentru ceea ce credeam că este viața perfectă.
Dezvăluirea șocantă
La vârsta de patru ani, Sophie era de o onestitate debordantă. Mark tocmai devenise partener la firma lui, așa că am mers împreună la petrecerea corporatistă pentru a sărbători. Într-un decor rustic și elegant, Mark era în centrul atenției, primind felicitări de la toată lumea.
În timp ce discutam cu soția unui asociat, Sophie m-a tras de mânecă: — Mami, privește! E doamna cu viermișorii!
Am înghețat. Vocea ei răsunase prea tare, atrăgând priviri. M-am lăsat la nivelul ei, încercând să o calmez. — În casa ei, a continuat Sophie fără ezitare. Cei roșii. I-am văzut pe patul ei.
Mi s-a uscat gâtul instantaneu. Am urmărit degetul mic al fiicei mele care arăta spre bar. Acolo stătea Tina, o femeie de la contabilitate într-o rochie neagră mulată, care părea mereu un pic prea familiară cu soțul meu. — Tati a zis că are viermi, a adăugat Sophie. I-am văzut când noi… — s-a oprit brusc, îmbujorându-se. Nu am voie să spun. Tati a zis să nu spun nimănui despre viermi, că mami s-ar supăra.
Confruntarea
L-am tras pe Mark pe un hol retras. — Spune că ai dus-o la Tina acasă.
Mark a clipit, apoi a râs forțat, încercând să amâne discuția pentru acasă. Drumul spre casă a fost unul tăcut și tensionat. Odată ce Sophie a adormit, l-am așezat la masă în bucătărie.
— Fiica noastră spune că a văzut „viermișori roșii” pe patul Tinei. — Erau bigudiuri! Din acelea moi, știi? Sophie s-a speriat și am glumit spunându-i că sunt viermi ca să schimbe subiectul. Am mers doar să iau niște acte pe care ea uitase să le trimită.
— În dormitorul ei? am presat eu. — Nu! Adică… îmi arăta ceva pe laptop și Sophie s-a rătăcit pe hol. Am mințit pentru că nu voiam să înțelegi greșit.
Transpirația de pe fruntea lui era singura confirmare de care aveam nevoie.
Adevărul gol-goluț
A doua zi, am contactat-o pe Tina sub pretextul planificării unei petreceri de sărbători. Ne-am întâlnit la o cafenea. După câteva amabilități, am trecut la subiect: — Fiica mea spune că a fost la tine. Că a văzut bigudiurile roșii în patul tău.
Tina a amestecat în cafea cu o lentoare calculată. — Mă întrebam când îți vei da seama. Mark a spus că nu va dura mult. Că după ce pleci tu, nu va mai trebui să ne ascundem.
Am simțit cum lacrimile îmi înțeapă ochii, dar m-am ridicat hotărâtă. — E tot al tău.
Un nou capitol
În săptămânile ce au urmat, am acționat cu un calm neașteptat. Am intentat divorțul, mi-am angajat un avocat și m-am asigurat că toate demersurile ne favorizează pe mine și pe Sophie. Mark nu s-a luptat; s-a mutat cu Tina aproape imediat.
Însă, din ce aud, viața lor nu e tocmai roz. Sophie îmi povestește despre certurile lor constante când merge în vizită. Mark pare deja epuizat de noua lui viață.
Eu? Sunt bine acum. Mi-am reluat pasiunile, fac sport și am pictat camera lui Sophie cu stele fosforescente. Într-o seară, fetița m-a întrebat de ce tati nu mai locuiește cu noi. — Pentru că a mințit în legătură cu viermișorii. Ea a dat din cap grav. — Să minți e urât. Mă bucur că noi nu avem viermi. Am râs, strângând-o în brațe. — Și eu, puiule. Și eu.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.