…Prin fereastra luminată slab, măcelarul a văzut cum bărbatul a intrat în casă și a așezat punga cu grijă pe masă. Camera era mică, aproape goală. Nu era niciun câine. Nicio lesă. Nicio cușcă.
Doar un aragaz vechi, o oală ciobită și o lumină palidă care abia ținea piept întunericului. Bărbatul a scos încet oasele, le-a pus în oală și s-a așezat pe un taburet scund. A rămas așa câteva clipe, cu mâinile sprijinite pe genunchi, privind în gol, de parcă își aduna puterile înainte de următoarea săptămână.
Atunci, măcelarul a înțeles.
Oasele nu erau „pentru câine”.
Erau pentru el.
Nu avea bani pentru carne. Nici pentru mâncare adevărată. Acei câțiva bănuți erau tot ce își permitea – suficienți doar pentru oase. Le fierbea încet, făcea un bulion subțire și mânca din el zile la rând. Sâmbătă după sâmbătă. Timp de patru ani.
Minciuna spusă de fiecare dată nu era un moft. Era o formă de apărare. O modalitate de a nu fi privit cu milă. De a-și păstra demnitatea.
Măcelarul s-a retras încet de la fereastră, cu pieptul strâns și gâtul uscat. Ritualul care i se păruse ciudat se dovedise a fi disperat. Iar fraza repetată, la nesfârșit, nu fusese decât un scut subțire împotriva rușinii.
În noaptea aceea, nu a dormit aproape deloc. Îi revenea mereu în minte imaginea acelei oale, a luminii slabe și a omului care venea în fiecare sâmbătă – nu pentru un câine, ci pentru a mai supraviețui încă o săptămână.
Sâmbăta următoare, bătrânul a intrat din nou în măcelărie, la aceeași oră. A dat din cap, a arătat spre tejghea și a spus, ca de obicei:
— Oase. Pentru câine.
Măcelarul nu a spus nimic. A pus oasele în pungă, a cântărit, a făcut un mic calcul… apoi, fără să privească în jur, a adăugat câteva bucăți de carne. Le-a acoperit cu hârtie, atent, să nu se vadă.
— Poftiți, a spus simplu, întinzând punga.
Bărbatul a luat-o, a mulțumit din priviri și s-a întors spre ușă. La ieșire, s-a oprit o clipă. A strâns pachetul mai tare la piept, ca și cum ar fi simțit diferența.
N-a spus nimic.
Dar pentru prima dată după patru ani, pașii lui nu au mai părut atât de grei.