Farmacista a ieșit prima afară.
— Doamne… a șoptit speriată.
Bărbatul elegant care râsese mai devreme a venit și el pe trotuar, dar acum nu mai avea nimic ironic pe chip.
— Sunați la salvare! repeta cineva.
Câinele nu se dezlipea de bătrân. Îi împingea mâna cu botul și scotea niște sunete mici, sfâșietoare.
Farmacista s-a aplecat lângă el.
— Domnule… mă auziți?
Bătrânul a deschis cu greu ochii.
— Pastilele… pentru inimă… n-am mai apucat…
Vocea îi era abia auzită.
Femeia a fugit imediat înăuntru după apă. Când s-a întors, mâinile îi tremurau.
— De când aveți probleme cu inima? a întrebat ea încet.
Bătrânul a încercat să zâmbească slab.
— De câțiva ani… doar că acum obosesc mai repede…
A privit spre câine.
— El mă mai scoate din casă…
În câteva minute a sosit ambulanța. Paramedicii l-au ridicat pe targă, iar Rex încerca disperat să sară după el.
— Nu-l lăsați aici… a spus bătrânul speriat. E tot ce am…
Unul dintre paramedici s-a uitat spre farmacistă.
— Îl poate ține cineva până ne întoarcem?
Femeia a rămas câteva secunde privind câinele.
Același câine pe care îl gonise cu puțin timp înainte.
S-a apropiat încet, a luat lesa și a spus:
— Îl țin eu.
Rex s-a liniștit imediat. S-a așezat lângă ea, dar privea fără să clipească spre ambulanță.
Bărbatul elegant stătea câțiva pași mai în spate, tăcut. Nu mai părea atât de important. Nici atât de grăbit.
Farmacista îl mângâia absent pe cap.
— Tu doar încercai să-l ajuți… a șoptit.
În ziua aceea, oamenii de pe stradă au înțeles ceva ce uită prea des.
Uneori, cel mai loial și mai curat suflet dintr-o mulțime nu este neapărat omul.
Judecăm repede, fără să știm câtă durere, boală sau singurătate poartă cineva în spate. Iar în goana după reguli și aparențe, uităm să mai vedem sufletul de lângă noi.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.