Rugăciunea făcătoare de minuni care se rostește în Săptămâna Patimilor. Mai sunt doar câteva zile până la Sfintele Sărbători Pascale, astfel că numeroase gospodine au dat deja startul pregătirilor. Ei bine însă, deși sunt multe tradiții de respectat și totodată o mulți de treburi de făcut, în această săptămâni nu trebuie să uităm să ne rugăm pentru sănătate, fericire, armonie, pace și binele nostru. Iată rugăciunea făcătoare de minune care se rostește în Săptămâna Patimilor!
Săptămâna Patimilor mai este cunoscută și drept Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfântă, fiind ultima săptămână a Postului Mare și săptămâna înainte de Paște. Aceasta include sărbătorile religioase precum: Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. Fiecare zi din cele menționate sunt extrem de important și încărcate din punct de vedere spiritual, astfel că este momentul ideal pentru o rugăciune puternică și făcătoare de minuni.
Rugăciunea făcătoare de minuni care se rostește în Săptămâna Patimilor
Rugăciunile se pot face în orice moment din viața noastră, însă pe lângă cele clasice pe care mulți le spuneam zilnic, este timpul potrivit pentru a rosti una cu o mare încărcătură din punct de vedere spiritual, fiind numită și făcătoare de minuni, tocmai pentru că se spune în Săptămâna Patimilor. Dacă citești această rugăciune în Săptămâna Patimilor vei fi ferit de rele tot anul, vei avea noroc și te vei bucura de pace și armonie.
‘Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.’