CeZiceLumea

Toată lumea spunea că bătrâna și-a pierdut mințile. În fiecare zi stătea pe aceeași bancă și vorbea singură. Adevărul l-au aflat abia când un băiat s-a așezat lângă ea.

Din ziua aceea, Andrei a început să se oprească aproape zilnic la banca din parc. Uneori stătea zece minute. Alteori o jumătate de oră. Alteori

Pe rafturile din debara se aflau zeci de cutii. Poate chiar sute. Toate etichetate cu ani, clase și date. Sorin s-a apropiat încet. A deschis

Ziua de vineri vine cu energie bună pentru multe zodii și cu ocazii de a rezolva situații care păreau blocate. Comunicarea joacă un rol important,

Elena a rămas nemișcată. Lampa pâlpâia ușor. Iar fotografia părea să o privească din trecut. Era, fără îndoială, Ilie. Mai tânăr. Mai slab. Dar era

„Îmi pare rău, Nicolae. Nu pot face asta.” Era exact propoziția pe care fratele meu o scrisese cu douăzeci și doi de ani în urmă.

Alexandru a simțit cum îi îngheață sângele. — Cine a aflat? Tereza a pus dosarul pe pat. — Oamenii care au ascuns banii. Sirenele se

În dimineața următoare mi-am luat liber de la serviciu. Nu am spus nimic. Nu am făcut scandal. Nu am amenințat pe nimeni. Am mers direct

În dimineața următoare mi-am sunat avocatul. Apoi am mers la bancă și am deschis caseta de valori care îi aparținuse mamei mele. Înăuntru se afla

— Adrian? Bărbatul a zâmbit. — Da, doamna profesoară. Rodica a rămas fără cuvinte. Își amintea perfect acel băiat. Poate chiar prea bine. Era elevul

— Daniel? a șoptit ea. Bărbatul a zâmbit. Dar ochii îi erau umezi. — Da, doamna Maria. Pentru câteva secunde niciunul nu a mai spus