CONTINUAREA POVESTII: Tudor a rămas nemișcat. Aștepta răspunsul ei.
Eliza a închis încet laptopul și s-a ridicat. — Îți amintești ce ți-am propus acum câteva minute?
— Ce anume?
— Să strângem bani împreună și să cumpărăm un apartament al nostru.
Pe jumătate. Pe numele amândurora. Tudor a clătinat din cap.
— Nu vreau peste câțiva ani.
Îl vreau pe acesta.
— Apartamentul pe care l-am cumpărat înainte să te cunosc?
— Da.
Eliza l-a privit câteva clipe.
— Nu.
Fața lui s-a înăsprit.
— Atunci înseamnă că nu mă iubești.
— Nu înseamnă asta.
Înseamnă doar că nu confund dragostea cu actele de proprietate.
Tudor a ieșit trântind ușa.
Din ziua aceea, totul s-a schimbat.
Clara venea aproape în fiecare săptămână.
Uneori fără să sune.
Se așeza în bucătărie și începea aceeași discuție.
— Fiul meu este umilit.
— Toți banii sunt ai tăi.
— El nu are nimic.
În fiecare seară, Tudor relua aproape cuvânt cu cuvânt aceleași reproșuri.
Într-o seară a izbit cu pumnul în masă.
— Vreau jumătate din apartament!
— Nu.
— Atunci nu avem ce căuta împreună.
Eliza a rămas surprinzător de calmă.
— Dacă asta este condiția ta pentru a rămâne căsătoriți, înseamnă că decizia este deja luată.
A doua zi, când s-a întors de la serviciu, pe masă o aștepta o mapă.
Tudor și Clara erau în sufragerie.
— Ce este asta? a întrebat Eliza.
Clara a împins mapa spre ea.
— Un model de contract de donație.
Ne-am gândit că este cea mai simplă soluție.
Treci douăzeci la sută din apartament pe numele lui Tudor și toată lumea este mulțumită.
Eliza a rămas câteva secunde privind hârtiile.
Apoi le-a închis și le-a împins înapoi.
— Voi chiar credeți că pentru asta m-am trezit în fiecare dimineață la cinci ani la rând?
Pentru ca într-o zi cineva să-mi spună că trebuie să-mi donez munca?
Tudor s-a ridicat.
— Nu este despre bani!
— Ba exact despre bani este.
Și despre lăcomie.
Clara a intervenit imediat.
— Vezi? Ți-am spus, fiule. Pentru ea contează doar apartamentul.
Eliza și-a îndreptat privirea spre soțul ei.
— Mai am o singură întrebare.
Toată povestea asta este ideea ta sau a mamei tale?
Tudor a ezitat.
Doar o secundă.
Dar acea secundă i-a fost suficientă.
Eliza a înțeles tot.
— Gata.
Luați-vă lucrurile și plecați.
— Mă dai afară?
— Nu.
Pleci pentru că ai ales apartamentul înaintea căsniciei noastre.
Tudor a încercat să spună ceva.
Dar nu mai găsea cuvintele.
Și-a strâns hainele în două valize.
Clara îl aștepta în hol.
Înainte să iasă, s-a întors.
— O să regreți.
Eliza a răspuns calm.
— Singurul lucru pe care îl regret este că n-am înțeles mai devreme cine lua, de fapt, toate deciziile în căsnicia noastră.
Ușa s-a închis.
Apartamentul a rămas într-o liniște pe care nu o mai cunoscuse de ani întregi.
Primele seri au fost grele.
Apoi a început să observe ceva ciudat.
Nimeni nu-i mai critica perdelele.
Nimeni nu-i mai verifica frigiderul.
Nimeni nu-i mai spunea cum să-și cheltuie banii.
Pentru prima dată după mult timp, casa aceea devenise din nou… acasă.
După câteva luni, a primit citația.
Tudor cerea în instanță o parte din apartament, susținând că ar fi contribuit la îmbunătățirea lui.
Eliza a mers la proces fără teamă.
A adus actele de cumpărare, contractele și dovezile plăților făcute înainte de căsătorie.
Judecătorul a ascultat ambele părți.
Verdictul a venit după puțin timp.
Cererea lui Tudor a fost respinsă.
Apartamentul rămânea exclusiv al Elizei.
La ieșirea din sala de judecată, Tudor s-a apropiat încet.
Nu mai avea aerul sigur de altădată.
— Am pierdut…
Eliza l-a privit liniștită.
— Nu.
Ai pierdut în ziua în care ai ascultat vocea altcuiva mai mult decât pe cea a soției tale.
A plecat fără să mai privească în urmă.
În primăvara următoare și-a schimbat perdelele.
A renovat holul.
A cumpărat mobilier nou.
Nu pentru că îi spusese vreodată Clara că trebuie.
Ci pentru că, în sfârșit, făcea totul doar pentru ea.
În seara aceea, stând cu o cană de ceai lângă fereastră, și-a dat seama că nu câștigase doar un proces.
Își recâștigase liniștea.
Și înțelesese un lucru pe care nu avea să-l mai uite niciodată:
O căsnicie poate fi construită pe iubire.
Dar nu poate supraviețui atunci când respectul este înlocuit de interes.