CeZiceLumea.ro

Maria ieșea din seră când l-a văzut. La început a crezut că i se pare. Sub lumina puternică a după-amiezii, aproape de poartă, stătea Andrei.

A privit plicul cu neîncredere. Nu era adresă. Doar numele lui, scris de mână: Pentru nea Ilie. L-a deschis cu grijă. Înăuntru era o scrisoare

— Da. Sigur. Vocea nu mai avea tonul omului care dă ordine. Avea altceva. Greutate. S-a întors spre tatăl lui. A mers încet. Și s-a

Lângă casa de marcat, Andrei a pus o cutie simplă. De carton. Pe ea a lipit o hârtie albă. Cu litere scrise de mână: Lasă

— Tată… am reușit. Gheorghe a ridicat ochii. A privit-o lung. Parcă încerca să împace copilul de altădată cu femeia din fața lui. — Ce-ai

În noaptea aceea, Viorica n-a dormit. Se întorcea de pe o parte pe alta. Și tot auzea în minte: „Nu munca doare…” „Ci când oamenii

A doua zi, Radu a venit mai devreme decât de obicei. Fără grabă. Fără telefonul lipit de ureche. Fără pasul acela autoritar. Pe hol, Elena

Doctorul a privit întâi ouăle. Apoi brânza. Apoi borcănelul cu miere. Și, pentru o clipă, n-a spus nimic. Nu pentru că nu voia. Ci pentru

ea mai importantă fotografie din casa noastră atârnă deasupra canapelei. În poză, un adolescent slab, pe un teren de fotbal, poartă o tocă de absolvire