Tot mai multe mărturii șocante ies la iveală după ce cazul „azilul groazei” a fost făcut public. De data aceasta, e vorba despre un centru dedicat îngrijirii bătrânilor din Ciorogârla. Fiica unei bătrâne internate cu demență în acest centru semnalează grave nereguli întâmplate acum 6 ani.
Mărturie șocantă dintr-un alt azil din România
Femeia, pe nume dna I. M., a povestit în exclusivitate pentru Redactia.ro chinul prin care a trecut mama sa, în timp ce era internată într-un astfel de centru. Bătrâna, diagnosticată cu demență, ar fi fost supusă relelor tratamente, care i-au șubrezit considerabil sănătatea.
Iată ce ne-a povestit telefonic fiica pacientei internate în centrul din Ciorogârla:
„Nu am liniște de când au apărut cazurile acestea. Au deschis o rană mai veche. Să vă povestesc.
Mama a fost internată în februarie 2017, la un centru situat în Ciorogârla, strada Ana Ipătescu.
Au trecut 6 ani de atunci.
Avea demență. E o boală cumplită. Am îngrijit-o acasă 4 ani până când m-am îmbolnăvit de atacuri de panică și anxietate severă.
O localnică deține centrul. Așezământul are două clădiri. Într-una dintre clădiri, la parter, era mama. Parterul avea vreo 6 încăperi, pline ochi. Și există doar o femeie de serviciu, nici măcar infirmieră.
Mama era veșnic udă. Stătea pe o saltea udă, plină de urină. Vara stătea în căldură, că la aer condiționat nu-i dădea drumul. Stătea fix în condițiile descrise de reportajele pe care le văd la televizor.
Plăteam vreo 3000 de lei pe luna, la care adăugăm – că eu cumpărăm – pampersul și acele saltelute de unică folosință. Dar eu am mai adus în plus, că mama nu mai avea perne. Am adus perne de acasă, am adus paturici de acasă, am adus ventilator, 2-3 aparate de măsurat glicemia. Nu exista tratament, nu există o asistență sau poate exista și nu am văzut eu. Poate de formă existau, dacă vine vreun control să arate că e cineva…
Au internat-o pe baza buletinului…
O chitanță primeam că dovadă a plății…
Mama a intrat om normal și după 5 luni a ieșit un schelet. Nu mânca. Probabil, în situația ei, o ocoleau. Ea nu-și dădea seama dacă trebuie să fie hrănită sau nu. Eu nu am văzut s-o pună la masă vreodată. Pe ea sau pe restul.
Primele nereguli le-am semnalat când m-au sunat într-o noapte cum că mama a căzut și s-a lovit cu cazul de ciment. Mi-au zis să merg la Spitalul Municipal. Mi-au spus că ea a căzut din picioare, în salon, ceea ce nu cred. Era plină de vânătăi pe corp. S-a lovit cel mai probabil în momentul căderii. Am fost după ea la spital, era bandajată. Ulterior au trimis-o înapoi. Apoi, după 4 luni, iarăși m-au sunat că e în stare gravă la spital, că i s-a făcut rău. Mama era deshidratată, asta mi-a spus medicul de la municipal. Deshidratată și murdară, cu hainele neîngrijite, cu infecție urinară, infecție la plămâni. Multe, multe, pe care nu le avea când a plecat de acasă. Am luat-o de acolo, am ținut-o acasă și apoi am găsit un alt azil. mai bun zic eu.
Am retras-o, că era moartea pe ea acolo. La Ipătescu era că o pre-capelă. M-am certat cu patroana, am vrut să-mi recuperez lucrurile noastre de acasă. Nu s-a mai putut recupera nimic.”, povestește femeia cu amărăciune.
În final, ne-a mărturisit că rupe tăcerea, acum la 6 ani distanță, căci vrea să nu mai treacă nimeni prin așa ceva. „Vreau să nu mai fie o situație că cea în care a fost mama. Din păcate, lumea tace.”