Familia acuză medicii. Bunica a povestit chinul prin care a trecut Sabina și spune că personalul medical este răspunzător pentru tragedie.
Sabina, o fetiță de 9 ani s-a stins din viață pe patul unui spital, după ce timp de 20 de ore a trecut prin clipe de chin. Familia copilei este distrusă și condamnă medicii pentru felul în care au tratat-o pe micuță.
Sabina s-a stins pe patul de spital, la doar 9 ani
Dacă România se confruntă cu un val de cazuri revoltătoare privind felul în care sunt tratați pacienții în spitale, aflăm că situația nu pare să fie diferită nici în Moldova. O femeie din Rezina a povestit cum a murit nepoțica ei acum patru ani într-un spital din localitate.
Iulia Lis și-a dus nepoata la unitatea medicală din cauza unei răceli banale. Însă, din nefericire, Sabina nu a mai ieșit în viață din spital. Bunica susține că personalul medical ar fi de vină pentru moartea fetei, dar că nimeni nu a fost tras la răspundere nici până în ziua de azi, la patru ani de la tragedie.
„Era o fetiță plină de viață, sănătoasă”
Femeia a povestit pentru SHOK.md chinul prin care a trecut Sabina înainte să își dea ultima suflare. Fetița a ajuns la spital cu salvarea, după ce familia a apelat la echipajul de intervenție din cauza stării de rău. Bunica spune că, acasă i-a administrat un antibiotic prescris de medicul de familie.
„Era o fetiță plină de viață, sănătoasă, niciodată nu avea probleme sau să bolească. Dar la 7 februarie 2019 a făcut febră și am decis să o înscriu la pediatru, la clinica unde era la evidență. Ne-am înscris pe sâmbătă, i-am dat niste Nurofen, să-i scadă febra, dar a doua zi din nou s-a ridicat. Stăteam pe gânduri, nu-mi plăcea starea ei și am chemat salvarea. Avea 38,3, nu i-am administrat nimic, ca să o vadă medicii. Au vrut să-i pună o injecție, ea micuța striga foarte tare, nu voia”, a transmis bunica fetiței, pentru Shok.md.
Ulterior, Sabina a ieșit din spital și a mers la medicul de familie care i-a prescris un antibiotic. A doua zi, fetița s-a simțit mai bine, însă ulterior a început să acuze dureri de stomac și să vomite. Salvarea a fost chemată din nou și a ajuns la spital, fiind internată.
„S-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi nici să nu aud”
Însă, aici Sabina a trecut prin clipe groaznice, fiind doar începutul sfârșitului. „M-a întrebat ce i-am dat și i-am spus că administrăm antibiotic, că e mai bine și că urma să plece la școală. A început să strige la mine, că atunci când adminstrezi copilului antibiotic, el nu trebuie să frecventeze școala. Cu un copil trebuie să vorbești frumos, iar ea striga. M-a întrebat cine a prescris medicamentele și de ce am venit aici, în loc să ne ducem acolo”, a povestit femeia.
Rezultatul analizelor făcute în spital a fost unul bun. Cu toate acestea, atunci când a fost din nou consulată, ceva s-a întâmplat, iar starea fetei s-a înrăutățit. „Au trecut câteva minute, când s-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi nici să nu aud. După puțin timp iese pediatra, am întrebat ce va fi cu copilul. Mi-a spus: „Nu știu ce va fi, de ce nu mi-ai spus din start că i-ai dat galazolin?” (…) Au scos-o pe o targă cu roți și au dus-o în reanimare.
Bunica fetei susține că medicii i-au făcut supradozaj de medicamente
Auzeam doar: „Văleu, mă doare, lăsați-mă. Când i-au introdus în vinișoare, se vede că au făcut-o brusc. În istoric e schimbată, e ștearsă doza, 100% i-au făcut supradozaj de analgin și dimedrol, asta i-a dat o reacție și convulsii. Apoi, ca să-i oprească convulsia i-au introdus Diazepam, care i-a provocat șocul anafilactic, apoi șocul septic, pe care i l-au provocat cu cateterul”, susține bunica.
Iulia Lis povestește că Sabina a fost chinuită 20 de ore pe patul de spital, iar starea ei s-a înrăutățit odată cu sosirea în unitatea medicală. Micuța a simțit că va muri, ceea ce s-a și întâmplat spre dimineață.
„Mă uitam la aparate, când coborau, când urcau. Îi măsurau și tensiunea la mânuță, răcnea de durere. Eu tot strigam la sora medicală. La un moment dat, ea mi-a spus să merg într-un salon și să stau acolo. La 5:30 am coborât înapoi, ea stătea cu lăcrimioara pe ochi, iar împrejurul ei gărăfi cu apă fierbinte, lipite de ea. Chiar dacă era pe cale de moarte, nu trebuiau să-i pună fierbinte. Era vânătă, simțea mititica că gata, moare, a și zis: Bunica, eu nu o să scriu mai mult”, a spus bunica fetiței.