Cornel Dinicu, proprietarul pensiunii Ferma Dacilor, a împărtășit un mesaj profund pe pagina de Facebook a pensiunii, intitulat „spovedanie publică”, văzut de el ca singura modalitate de a împărtăși adevărul. Cu perspectiva unei posibile arestări care ar putea interveni după înmormântarea fiului său, Dinicu și-a exprimat sincerele condoleanțe față de familiile celor care au suferit pierderi în acea noapte tragică.
În mesajul său, Cornel Dinicu a adus în prim-plan visul său îndeplinit, Ferma Dacilor, o realizare ce a necesitat eforturi considerabile. Obținerea autorizațiilor necesare a fost însă o provocare dificilă, având în vedere lipsa conexiunilor politice.
Cornel Dinicu face primele declarații, după incendiu
Dinicu afirmă că întreaga clădire era dotată corespunzător pentru a preveni tragedii, iar el sugerează că incendiul ar putea fi rezultatul unei acțiuni intenționate. Opt vieți au fost curmate în această tragedie de Crăciun, corpurile a șapte dintre acestea fiind găsite carbonizate, în timp ce al optulea nu a putut fi recuperat.
Începând să scrie acest mesaj în timpul priveghiului fiului său, Cornel Dinicu a simțit nevoia de a-și exprima durerea și de a aduce la suprafață adevărul, mai ales că nu dispunea de prieteni influenți în politică sau presă. Mesajul său, denumit „spovedanie publică”, este o confesiune pe care nu se aștepta să o facă vreodată.
„Mesajul acesta e spovedania publică pe care nu mă așteptăm să o fac vreodată, e durerea unui tată care își îngroapă fiul, e durerea unui prieten care își îngroapă prietenii cei mai apropiați.
Condoleanțe familiilor celor care au fost cu noi în acea noapte tragică. E peste puterile mele să duc nenorocirea și toate lucrurile pe care le spuneți despre mine, dar măcar să fi încercat să vă povestesc. ”, și-a început discursul de pe Facebook Cornel Dinicu.
Ce trecut întunecat a avut bărbatul
În cadrul mesajului, Dinicu a deschis o fereastră către trecutul său modest din Mizil și lupta pentru o viață mai bună, care l-a condus în București acum peste 30 de ani. El a lucrat în diverse domenii, de la paznic și gardă de corp, până la deschiderea unui club și a unui hotel cu piscină în Mizil, investiții posibile prin împrumuturi de la bănci și prieteni. A relatat dificultățile întâmpinate, inclusiv falimentul amenințător și lipsa de experiență în administrare.
„Eu sunt un băiat care a plecat din Mizil acum peste 30 de ani la București din dorința de mai mult. Provin dintr-o familie simplă cu 8 copii. Din păcate pentru mine, variantele mele de a găsi un loc de muncă erau extrem, extrem de limitate. Aveam un singur avantaj cu care am plecat la drum, anume acela de a fi fost sportiv. Să fiu paznic, gardă de corp, n-a fost visul meu în viață, dar n-aveam cu ce trăi, deci asta a fost. Acum știu să fac multe, dar la vremea aia atât puteam și asta a fost.
Pe măsură ce mi s-a mai dezghețat mintea am mai avut și alte locuri de muncă.
Am făcut un club. M-am întors la Mizil, am vândut apartamentul părinților și o casă moștenită tot de la ei la Breaza, m-am umplut de credite la bănci, datorii la prieteni și am făcut Hotelul din Mizil, apoi Pisicina. Falimentul a bătut pe nesimțite la ușă pentru că băncile nu te așteaptă…iar eu nu eram tocmai un administrator cu școală. Atât s-a putut.”, a recunoscut patronul.
Cum a clădit Ferma Dacilor
Ideea Fermei Dacilor a luat naștere după o tragedie personală, când un prieten apropiat a murit din cauza alimentelor nesănătoase. Cornel Dinicu a decis să creeze propria fermă pentru a produce alimente de calitate. Cu toate acestea, obținerea autorizațiilor a fost o luptă grea, fără sprijin politic sau financiar, cu birocrație excesivă și lipsa de susținere din partea autorităților.
„Ferma Dacilor a apărut ca idee în urma unei tragedii. Un bun prieten mi-a murit de foarte tânăr, iar când au venit rezultatele analizelor concluzia a fost că a murit intoxicat de mâncarea proastă din comerț. Atunci m-am gândit să-mi fac o fermă unde să produc lapte, ouă, carne, cârnați, brânză și să livrez către 500 de familii săptămânal materie primă pentru mesele lor.
Pământul era extrem de ieftin la vremea respectivă, așa că am cumpărat și eu o bucată mică din ceea ce azi era Ferma Dacilor. Voiam să fac un grajd pentru care am fost să obțin autorizații încă de la început. În baza faptului că aveam un trecut și bani de dat stânga-dreapta deloc, autorizația întârzia să apară. Documentele pe care le cereau erau imposibil de obținut, cum ar fi un plan urbanistic zonal care a fost eliberat după 4 ani!!! Apoi într-un control s-a constatat că aveam construite niște cuști de iepuri (sper că știți cum arată) și că trebuie să le dărâm dacă vreau autorizație. Era, evident, un alt mod de a lungi procesul.
Am început să cresc păsări, gâște, porci pentru livrările la care visam eu.
Vulpile ne dădeau târcoale necontenit, până când, într-o zi era prea evident că ceva nu-i în regulă. Vulpea trecea nestingherită cu o gâscă la purtător chiar prin fața mea. Ne-am apucat de numărat și șocul a fost pe măsură, peste 1000 de gâște lipsă. Am realizat că nu eram deloc în filmul bun și atunci am decis să construim primele 6 camere de închiriat în continuarea grajdului. Iar drumuri la autorități, iar dezbateri, iar ignorare, iar, iar, iar. Și acum mă întreb citind prin presă una-alta unde sunt relațiile și conexiunile astea despre care zice lumea că le am sau le aveam, că nu vă puteți imagina câte greutăți am avut cu ferma și nu vorbesc doar de autorizări, ci și de electricitate, și de apă, și de acces, și câte și mai câte și n-am găsit nici rezolvare, nici înțelegere de la autorități.
An de an am încercat să dezvoltăm Ferma Dacilor. Să extindem cazările, să diversificăm producția, să ne adaptăm vremurilor. Am muncit la pământ și la animale, am cumpărat materia primă pe care nu o produceam noi de la producători locali, am reinvestit fără regret banii care au venit ulterior muncii noastre.”, a scris Cornel Dinicu.