O poveste a unei eleve care merge la școală a devenit virală. Ce se ascunde în spatele acestei imagini.
La început de an școlar, multe persoane și-au adus aminte de prima zi de școală și de emoțiile care veneau la milocul lunii septembrie.
Iar dacă acum 20, 30 sau 40 de ani mulți elevi au trăit cu cheia la gât și au învățat să fie independenți încă din școala primară, lucrurile stau complet diferit acum. Cu telefonul mobil, cu haine scumpe și cu părinți care îi duc zilnic la școală în bolizi de lux, viața copiilor de acum este complet diferită.
O imagine de pe Facebook, în care o elevă se îndreaptă spre școală a strâns mii de like-uri și de distribuiri și arată cât de simplă și de frumoasă era viața elevilor din anii ’70, ’80:
„Aceasta eleva inconstienta din anii 70, probabil chiar 80, merge singura pe strada catre scoala. Doamne fereste, bine ca am facut revolutia aia ca nu se stie ce se alegea de generatia mea cu halul in care ne-am riscat vietile mergand singuri spre scoala.
Pe vremea aia toti eram la fel de inconstienti. Iarna o luam prin baltoace si zapezi, nu ratam niciun petec de gheata ca sa ne dam pe el, eventual pe ghiozdane, iar vara…nici nu vreau sa ma gandesc, vara ne opream pe la garla, cei care ne-am scolit pe la tara.
Puteam sa murim in mai multe variante si scenarii, dar cred ca toti copiii din anii aia aveam cate un inger pazitor deasupra capului de nu crapam. Alta explicatie nu e. Auzi, sa mergi singur la scoala, fara mama, fara tata, fara bona, fara bodyguard, fara jeep, fara orice alta masina, fara telefon mobil la care sa te sune familia isterizata din 5 in 5 minute ca sa se asigure ca esti safe, ca ai apasat corect pe clanta usii, n-ai alunecat pe vreo scara Richter, nu ti-a cazut vreo macara sau vreun MIG 21 in cap, sau mai rau, n-ai sfarsit in vreun butoi din Caracal. Brrrrr! Prosti si inconstienti mai eram pe vremea aia, zau 😀
Si stai sa vezi, ca si dupa ce terminam orele tot singuri ne duceam catre case. Care pe jos, care atarnati de vreo caruta, care pe portbagajul unei biciclete, care cu tramvaiul sau troleul si tot asa. Jeep avea doar Ceausescu, iti dai seama? Mamele lucrau, tatii la fel, bone nici nu existau in vocabular. Multa vreme, oamenii au crezut ca bone inseamna doar os in engleza 😀 Copiii de azi isi scrantesc gleznele daca fac un pas pe poarta scolii, spre casa. Dupa 3 pasi ametesc, le curge sange din nas si mor. Lasati-ma, ca ma apuca ,,frezoanele” numai cand ma gandesc cum am mers eu la scoala pe jos. Puteam sa fiu impuscat, rapit de extraterestri, sau putea sa se repeada unul in mine si sa-mi fure un rinichi.
Bai si mai am amintiri din astea horror: saream coarda fara casca, jucam sotron fara genunchiere, mancam mere din pom nespalate, beam apa de la hidrant si ne incapatanam sa nu murim, chiar daca puteam sa luam virusi cu 3 capete si denumiri de-ti ingheata sangele in vene, cum sunt cei de azi. Pe vremea mea, oamenii nu cautau E-uri pe etichete, ci doar pretul. Pfoa…
N-am murit, nu ne-am imbolnavit, am mers pe jos si ne-am luat bataie cu rigla la palma cand nu ne-am facut lectiile. Dar acum, multi dintre noi stim ca in Austria nu se vorbeste austriaca :D”.