În fiecare an, pe 25 aprilie, Biserica Ortodoxă își îndreaptă atenția și rugăciunile către două personalități spirituale marcante: Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului și Sfântul Evanghelist Marcu. Acești doi sfinți, deși trăiesc în epoci și contexte diferite, au lăsat o moștenire profundă care continuă să inspire și să modeleze viața spirituală a credincioșilor.
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului – Părintele Isihasmului Românesc
Născut în 1692 în Poltava, Ucraina, Sfântul Cuvios Vasile a venit în Țara Românească într-o perioadă de înflorire spirituală și culturală sub domnia lui Constantin Brâncoveanu și Mitropolitul Antim Ivireanu. Alegând viața monahală, s-a stabilit la Mănăstirea Dalhauti lângă Focșani, unde, în timp, a devenit stareț și a format o comunitate de peste 40 de călugări sihastri. Prin predarea și practicarea rugăciunii minții, Vasile de la Poiana Mărului a consolidat isihasmul în România, o formă de spiritualitate concentrată pe contemplație și liniște interioară.
De-a lungul vieții, a fondat mai multe mănăstiri în regiunile Buzău și Vrancea și a scris lucrări teologice importante, rămase în manuscris, care îmbogățesc patrimoniul spiritual ortodox. La 25 aprilie 1767, Sfântul Vasile a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă un profund ecou al dedicării sale pentru viața duhovnicească. În 2003, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, stabilindu-i ziua de prăznuire în aceeași zi a trecerii sale.
Acatistul Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
„Sfinte Cuvioase Parinte Vasile, alesule al lui Dumnezeu si mostean al Imparatiei Cerurilor, care impreuna cu ingerii si cu sfintii vietuiesti, pe tine te rugam cu lacrimi si cu umilinta: Izbaveste-ne, prin sfintele tale rugaciuni, de multimea ispitelor si a necazurilor, de poftele cele vatamatoare ale trupului si de gandurile cele rele care se abat asupra noastra. Fii rugatorul celor din manastiri care, din iubire si credinta fata de Domnul Iisus Hristos, au lasat toata grija cea lumeasca, pentru ca, impreuna cu tine, sa slujeasca mereu lui Dumnezeu, in viata pustniceasca.
Tu esti si mijlocitor pentru cei din lume, care cinstesc numele lui Iisus Hristos si Biserica cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca. Catre tine, Cuvioase Parinte Vasile, indreptam aceasta smerita rugaciune, pe care sa o duci inaintea Tatalui ceresc ca pe o tamaie cu buna mireasma: Fa-ne sa avem in minte si in inima rugaciunea lui Iisus. Uneste pe toti crestinii in aceeasi credinta dreptmaritoare si ne invredniceste sa dobandim fericirea raiului, in veci. Amin!”
Sfântul Evanghelist Marcu
Sfântul Marcu, cunoscut și sub numele de Marcu Evanghelistul, este sărbătorit de asemenea pe 25 aprilie. A fost un companion apropiat al Sfântului Pavel și Barnaba în misiunile lor timpurii, iar mai târziu a colaborat cu Sfântul Petru la Roma. Contribuția sa cea mai notabilă la creștinism este redactarea Evangheliei care îi poartă numele, un text fundamental care relatează viața și învățăturile lui Iisus Hristos.
Marcu este fondatorul Bisericii din Alexandria, una dintre cele mai vechi comunități creștine, și a fost primul său episcop. Tradiția spune că a murit martir, fiind târât prin oraș în timpul unei sărbători pascale. Astăzi, este venerat ca ocrotitor al Patriarhiei Alexandriei, iar leul – simbolul său – decorează blazonul acestei instituții, reprezentând originea apostolică a creștinismului în Africa.
Amintirea acestor doi sfinți în ziua de 25 aprilie aduce în lumina reflectoarelor continuitatea și profunzimea tradiției creștine. Sfântul Vasile de la Poiana Mărului și Sfântul Marcu exemplifică moduri diferite de dedicare față de credință, fiecare având un impact deosebit asupra creștinismului timpuriu și, respectiv, pe teritoriul românesc.