Părintele Arsenie Papacioc a dedicat 40 de ani din viața sa slujirii la Mănăstirea “Sfânta Maria” din Techirghiol, devenind un duhovnic foarte iubit și căutat în Dobrogea.
În timpul regimului comunist, Arsenie Papacioc a suferit în închisorile din Brașov, Aiud și Jilava, iar în 1964 a fost eliberat. După eliberare a ales din nou viața monahală.
Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai renumiți duhovnici din România, a părăsit această lume la data de 19 iulie 2011, la Mănăstirea “Sfânta Maria” din Techirghiol, unde a petrecut patru decenii slujind credincioșilor.
De la el au rămas numeroase învățături spirituale și sfaturi, având scopul de a ghida drumul fiecărui credincios în viață.
Iată cele mai frumoase sfaturi de la Parintele Arsenie Papacioc:
“Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci!
N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist.
Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi.
Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea.
Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip.
Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă.
Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea.
Părintele Arsenie Papacioc.
Leacul tristeții constă, în esență, în renunțarea la dorințele și plăcerile trupești, în străinarea de bunurile materiale și în totala lor ignorare. Sfântul Maxim Mărturisitorul subliniază că: “Cel ce fuge de toate poftele lumeşti se aşază pe sine mai presus de toată întristarea lumească”. El arată că scapi de întristare prin dispreţuirea celor materiale.
Sfântul Maxim arată: “Omul supus trupului pofteşte nu doar bunuri materiale, ci şi cinstea şi slava lumească, şi atunci când am vorbit despre patima tristeţii am arătat ce strânsă-i legătura dintre ea şi slava deşartă. De aceea, una dintre pricinile cele mai dese ale tristeţii e dezamăgirea omului că n-are parte de cinstiri şi onoruri ori că ele sunt prea modeste, prea mici.
În cazul acesta, tristeţea se lecuieşte prin dispreţuirea slavei şi demnităţilor lumeşti, sau şi mai bine printr-o deplină nepăsare faţă de ele, fie că le ai, fie că eşti lipsit. „Pentru întristare […] dispreţuieşte şi slava, şi necinstea”