Românii o sărbătoresc pe Sfânta Teodora de la Sihla pe data de 7 august. În fiecare an, praznicul închinat cuvioasei Teodora aduce la schitul din Munții Neamțului numeroși pelerini. Pentru credincioșii care îi cunosc povestea, Sfânta Teodora este prima româncă trecută în rândul sfinților.
Cine a fost Sfânta Teodora
Sfânta Teodora este una dintre cele mai iubite sfinte din calendarul ortodox românesc, cu o poveste de viață miraculoasă, închinată celei mai adânci credințe. La schitul Sihla, unde se află acum trupul ei înmormântat, toți călugării o pomenesc drept Floarea duhovnicească a Moldovei. Iar scriitorul Calistrat Hogaș scria, în cartea sa ”Pe drumuri de munte”:
„Frumoasa Sfânta Teodora, legendara anahoretă a locurilor acestora, se înfățișa închipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viața bântuită de aceleași nenorociri, tot ca și ea. Sfânta Teodora se lepădase, poate, de plăcerile îmbătătoare ale lumii acesteia, mulțumindu-se, în cele din urmă, cu crăpatura umedă a unei stânci…”
Tânăra care și-a închinat viața sihăstriei, trăind în locuri pustii, departe de oameni și de casa în care se căsătorise, a impresionat prin credința ei puternică în Dumnezeu și prin tăria sufletului ei curat. După moartea ei, multe femei tinere au venit să se închine la moaștele sfintei și au primit puterea de a trece prin toate greutățile vieții. Pe mulți credincioși îi ajută Sfânta Teodora și în zilele noastre, iar amintirea ei este prețuită. Nu întâmplător, Teodora a fost prima pustnică româncă trecută în rândul sfinților, iar canonizarea ei s-a petrecut pe 20 iunie în anul 1992. Tot atunci Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit ca praznicul Sf. Cuvioase Teodora să fie ținut pe data de 7 august.
Conform datelor istorice, Teodora s-a născut în jurul anului 1650, în vremea domniei lui Vasile Lupu și a mitropolitului cărturar Varlaam. Ea a fost fiica armașului cetății Neamț Ștefan Joldea – boier cu rang de comis.
Povestea cu iz istoric spune că tatăl ei a căsătorit-o împotriva voinței ei cu un bărbat pe nume Elefterie. Căsătoria lor nu a fost deloc una fericită și nici nu au avut copii. Teodora era deosebit de credincioasă și foarte curând și-a convins soțul că cel mai bine pentru ei ar fi să se călugărească amândoi. Cum Dumnezeu nu le-a dăruit copii, cei doi au hotărât să își închine viața credinței. Soțul Teodorei s-a retras la Mănăstirea Poiana Mărului, iar ea, la vârsta de 30 de ani, a intrat la Mănăstirea de călugărițe de la Vărzărești.
Din cauza războaielor și năvălirilor barbare din acele timpuri, Teodora a ajuns în Munții Buzăului, la Schitul Fundătura, dar s-a întors pe meleagurile natale, în Munții Neamțului, la Schitul Sihăstria care fusese înființat din anul 1655.
Inițial Teodora a locuit într-o chilie aflată sub stâncile Sihlei, cedată de un sihastru bătrân. Sihlă, conform înțelesului acelor locuri, înseamnă pădure tânără și deasă care acoperă munții.
Poveștile locului spun că în vremea acelor năvăliri străine, mai multe călugărițe refugiate au ajuns la chilia cuvioasei, aceasta cedându-le locul pentru a se muta într-o peșteră, unde era și mai greu de ajuns. Aici ar fi supraviețuit în cea mai mare parte a timpului datorită credinței ei nestrămutate și datorită păsărilor care au hrănit-o.
Călugării de la schit vedeau adesea cum păsările intrau pe geamul lăcașului, culegeau firimiturile rămase pe masă și apoi zburau țintă către peștera din munți. Aici aveau să o găsească pe cuvioasa Teodora doi frați de la schit, care au urcat să caute locuri de sihăstrie. Iar când au întâlnit-o, trupul ei firav era acoperit cu haine roase de timp, dar strălucea de lumină.
Pustnica le-a mărturisit celor doi călugări că de 40 de zile ținea post negru și se ruga la Dumnezeu să îi aducă un preot să se spovedească, deoarece simțea că sfârșitul ei era aproape. Iar călugării s-au întors cu părintele Antonie, care a împărtășit-o cu Sfintele Taine și a vegheat-o până când sufletul ei a părăsit această lume. Trupul ei a fost îngropat chiar în peștera în care a trăit și aici a rămas câteva zeci de ani.
Ieromonahul Elefterie, cel care i-a fost soț, a auzit de trecerea ei către lumea drepților, și a venit aproape de locurile în care era înmormântată cuvioasa Teodora, ajungând în cele din urmă la Schitul Sihla. Tot aici și-a dat și el duhul, fiind înmormântat în curtea schitului. Dar moaștele Sfintei Teodora au fost mutate din peștera în care a trăit ultimii ani de viață.
O vreme, moaștele ei au stat în raclă sfințită la Schitul Sihla, apoi la biserica din satul Miclăușeni, ridicată de domnitorul moldovean Mihail Sturza. În timpul ocupației rusești, în anul 1856, moaștele Sfintei Teodora au fost duse la Lavra Pecerska din Kiev, unde este venerată drept Sfânta Teodora din Carpați.
Ziua în care se ține praznicul Sf. Cuv. Teodora, pe data de 7 august, urmează imediat după o mare sărbătoare creștină și anume Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos, care se sărbătorește pe data de 6 august în fiecare an.
Sărbătoarea Sf. Teodora este menționată în calendarul ortodox român cu cruce neagră și este ținută cu strășnicie de credincioși. Îndeosebi femeile tinere vin la schitul Sihla să asculte slujba în data de 7 august și merg în pelerinaj la peștera în care s-a nevoit sfânta.
Tradiția spune că cine se roagă la Sfânta Teodora are mare ajutor din partea cuvioasei pentru sănătatea familiei, pentru liniște, iubire și înțelegere cu soțul. Credincioșii se roagă îndeosebi la Sfânta Teodora de la Sihla pentru înțelepciune, pentru sănătate și pentru cumpătare, pentru familiile lor și pentru putere să îndure toate greutățile vieții, așa cum sfânta a avut puterea să trăiască într-o peșteră, în condiții vitrege, având în suflet puterea lui Dumnezeu.
Conform tradiției, praznicul Sf. Teodora se ține în timpul postului Adormirii Maicii Domnului și nu se mănâncă nimic de dulce. Credincioșii mănâncă doar pâine, legume și fructe și se abțin de la vin.
Cine se sărbătorește pe data de 7 august
Sărbătoarea Sfintei Teodora este prilej de bucurie pentru credincioșii care îi poartă numele. Fiind prima româncă trecută în rândul sfinților, numele ei este purtat de mii de români, deopotrivă de bărbați și de femei.
Iată și numele care se sărbătoresc de Sfânta Teodora, pe data de 7 august:
Teo
Teodoru
Doru
Tudor
Tudorel
Tudorică
Dorin
Toderică
Dorel
Teodora
Tudora
Dora
Dorina
Rugăciunea pentru Sfânta Teodora
„O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit.
Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”