Sărbătoare importantă în data de 1 februarie. Mai mulți sfinți sunt pomeniți în această zi deosebită în bisericile din țara noastră.
Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului;
Sf. Mc. Trifon; Sf. Mc. Perpetua şi Felicitas
Greco-catolice
Sf. m. Trifon
Romano-catolice
Sf. Veridiana, fc.
Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în calendarul creştin ortodox la 1 februarie.
Sfantul Trifon a trăit în satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfârșitul secolului al III-lea. Această regiune aparție astăzi Turciei. Încă din copilărie Dumnezeu i-a dat darul de a vindeca bolnavii și te a goni demonii din oameni. Pe cand avea 17 ani, a scos de sub stăpânirea celui rău pe fiica împăratului roman Gordian. Abia după 6 zile de post și rugăciune, Sfantul Trifon le-a arătat păgânilor existenta diavolului. După ce sfântul a poruncit, diavolul s-a arătat tuturor, în chip de câine negru, cu ochii ca de foc. Prin aceasta minune a atras pe multi pagani la creștinism.
În credința populară, Sfântul Trifon este protectorul grădinilor și al livezilor. De aceea preoții din sate sunt chemați deseori în această zi să binecuvânteze grădinile, curțle oamenilor și livezile. Acestea sunt stropite cu apă sfințită pe care oamenii o numesc și „Agheasma Sfântului Trifon”.
Deși nu este cruce roșie sau neagră în calendar, în multe sate din România oamenii țin ziua de azi ca zi nelucrătoare. Aceștia țin post și rugăciune și aprind lumânări la biserică pentru ca Sfântul Trifon să ne dea roade bogate în anul care vine și să le păzească ogoarele.
Rugăciune puternică în ziua de Sfântul Trifon
„O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutatorule al tuturor celor ce la tine alearga si se roaga inaintea sfintei tale icoane, degrab ascultatorule si mijlocitorule! Auzi-ne si acum in tot ceasul rugaciunea noastra, a nevrednicilor robilor tai, care cinstim sfanta pomenirea ta: ca tu, bineplacutule al lui Hristos, insuti ai fagaduit mai inainte de iesirea ta din viata aceasta stricacioasa ca te vei ruga Domnului pentru noi si ai cerut de la Dansul darul acesta: daca cineva, in oricare nevoie si intristare a sa, va prinde a chema sfant numele tau, acela izbavit va fi de toata navalirea celui rau.
Si precum oarecand pe fiica imparatului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea si pe noi pazeste-ne de cursele lui cumplite in toate zilele vietii noastre si mai vartos in ziua cea infricosata a suflarii noastre celei de pe urma mijloceste pentru noi, cand intunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor impresura si vor incepe sa ne infricoseze.
Fii noua atunci ajutator si grabnic izgonitor al viclenilor diavoli si la Imparatia Cerurilor calauzitor, unde acum stai cu ceata sfintilor inaintea Scaunului lui Dumnezeu; roaga pe Domnul sa ne invredniceasca si pe noi a fi partasi ai veseliei si bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreuna cu tine sa ne invrednicim a slavi pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Mangaietorul, in veci. Amin.”
Întâmpinarea Domnului: ce se face în ajun
În luna februarie în calendarul creștin ortodox este însemnată o singură sărbătoare cu cruce roșie: Întâmpinarea Domnului, în data de 2 februarie.
Este o mare sărbătoare cu Cruce Roșie care ne amintește că Domnul Iisus a fost și om și Dumnezeu în acelasi timp și el nu a venit să strice legea ci să o împlinească.
Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau ca Ziua Lumânărilor.
“O altă dimensiune a praznicului Întâmpinării Domnului este cea a îmbrăţişării omului de către Dumnezeu şi a lui Dumnezeu de către om. Privegherea dreptului Simeon în negura veacurilor este paradigma aşteptării întregii istorii, iar îmbrăţişarea Pruncului Iisus de către bătrân este momentul în care umanitatea devine primitoare de Dumnezeu. Sărbătoarea este aşadar şi o consacrare a umanităţii Fiului în iubirea lui Dumnezeu”, declară, conform doxologia.ro, pr.dr. Ioan Valentin Istrati.
Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la naşterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioară Maria şi dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naştere. În acest moment se făcea şi curăţirea mamei. În Templu sunt întâmpinaţi de dreptul Simeon şi prorociţa Ana.
Primele mentiuni documentare despre Intampinarea Domnului le avem din jurnalul pelerinei Egeria. Aceasta marturiseste ca a luat parte intre anii 382-384 la sarbatorirea acestui praznic in Ierusalim. Facem mentiunea ca in timpul calatoriei sale, Nasterea Domnului se sarbatorea pe 6 ianuarie, odata cu Botezul Domnului. Astfel, Intampinarea Domnului in vremea pelerinajului facut de Egeria, era sarbatorita pe 14 februarie.
Rugăciune în noaptea din ajunul Întâmpinării Domnului
Cu o noapte înainte de Întâmpinarea Domnului, dinspre 1 spre 2 februarie, se spune această rugăciune de 3 ori.
“Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.”
În noaptea de 1 februarie, în ajunul Intampinarii Domnului, este noaptea în care se deschid cerurile și Dumnezeu îndeplinește dorințele credincioșilor.