Un șofer de autobuz școlar observă un băiețel plângând pe bancheta din spate a autobuzului său și își cheltuie ultimul leu pentru a-l ajuta, fără să știe că bunătatea sa se va întoarce curând la el.
Vremea înghețată și vânturile reci îl făceau pe Dan să tremure în timp ce deschidea ușa autobuzului, iar o mulțime de copii drăgălași îmbrăcați călduros urcau în autobuz.
„Intrați repede, copii! Vremea mă omoară! Grrr…” tremura el, iar copiii râdeau.
„Ești atât de amuzant, Dan!” țipă o fetiță pe măsură ce urca în autobuz. „Spune-i mamei tale să-ți ia un fular nou!”
„Oh, drăguță, aș vrea ca mama mea să fie în viață. Mi-ar lua un fular mai frumos decât al tău! Sunt așa de invidios!” spuse el, făcând-o pe fetiță să zâmbească.
„Mama mea îmi ia cele mai frumoase fulare!” spuse ea. „O să-i spun să-ți ia și ție unul!”
„Oh, nu, nu, drăguță. Glumeam! Intră, intră, trebuie să conduc cu atenție azi.”
Bunătatea naște bunătate și, uneori, naște și iubire.
Așa era Dan. Un bărbat mai gras și dulce care avea întotdeauna un mare zâmbet pe față atunci când conducea autobuzul școlar. Râsetele și chicotelile copiilor îi făceau ziua mai frumoasă și iubea slujba, în ciuda salariului nu prea mare, care adesea dădea naștere unor discuții cu soția sa.
„Îți plătesc doar câțiva bănuți! Îți dai seama? Nu o să putem plăti rata dacă te ții de slujba asta în mijlocul inflației,” țipa ea.
„Draga mea,” răspundea el politicos. „Știi cât de mult iubesc ceea ce fac. Voi munci din greu și totul va fi bine pentru noi, promițându-ți asta!”
Dar atunci când Dan rămânea singur în autobuz după ce lăsa copiii, se simțea trist, gândindu-se la problemele sale și încercând să găsească soluții. Era un om bun, dar bunătatea nu plătește facturile. Nu-i așa?
Din cauza gheții groase de pe drum în acea zi, Dan conducea autobuzul încet și cu atenție. Nu voia să rămână blocat în mijlocul drumului pe gheață.
Când au ajuns la școală, le-a spus copiilor să fie atenți când coboară. „Nu vă împiedicați și nu vă răniți pe gheață, copii! Ai grijă, Mirabela!”
Când copiii au coborât din autobuz, Dan a decis să își ia o cană de cafea caldă de la cafeneaua din fața școlii. „O cafea ar fi cel mai bun antidot pentru vremea rece!” gândea el cu entuziasm.
Dar, pe când se pregătea să coboare, a auzit un suspin ușor și s-a oprit. Atunci a privit în ultima bancă din autobuz și și-a dat seama că un copil era încă acolo.
„Hei, copilule,” a strigat el spre băiețel. „Nu mergi azi la școală?”
Băiețelul plângea și își făcea semn din cap.
„Ce ai, copilule? Ești bine?” l-a întrebat el, apropiindu-se de el.
Dan a observat că băiatul își ascundea mâinile în spate. „Ce ascunzi acolo, prietene?” l-a întrebat. „E ceva ce te supără? Poți să-mi spui, te ajut!”
„Este… este atât de frig afară,” a spus băiatul în cele din urmă. „Mă simt înghețat…”
Cu asta, băiatul i-a arătat mâinile lui lui Dan, iar el s-a îngrozit. Mâinile băiețelului erau înghețate și se făcuseră albastre de frig.
Dan și-a dat rapid mănușile jos și i le-a pus băiatului. „Vezi, știu că sunt prea mari pentru tine, prietene, dar te vor ține cald. Ai pierdut mănușile?”
Băiatul a dat din cap. „Mama și tata au spus că nu au bani. Promiseseră să-mi ia altele luna viitoare. Ale mele sunt rupte.”
Dan s-a simțit groaznic pentru băiat. „Oh, nu-i nimic, prietene,” a spus el. „Am un prieten la magazinul de îmbrăcăminte, care face cele mai bune mănuși! O să-ți iau o pereche după școală, bine? Acum hai, că vei întârzia la clasă…”
Băiatul și-a șters lacrimile, i-a mulțumit lui Dan și a plecat la școală. Nu avea idee că Dan mințise când spusese că are un prieten la magazinul de îmbrăcăminte.
Dan nu a mai apucat să-și ia cafeaua în acea zi. În schimb, a mers la un magazin din apropiere și și-a cheltuit ultimul leu pe o pereche de mănuși și un fular pentru băiat. Oricum, urma să primească salariul în câteva zile, așa că nu s-a gândit că ar fi o problemă.
În acea zi, înainte ca băiatul să coboare din autobuz, Dan i-a oferit mănușile și fularul.
„Acestea te vor ține cald,” a spus el. „Nu-ți face griji pentru părinții tăi, bine?”
Ochii lui Dan s-au umplut de lacrimi când băiatul l-a îmbrățișat și i-a spus „La revedere” înainte de a coborî din autobuz. Fără să știe, această bunătate avea să se întoarcă la el într-un mod neașteptat.
Câteva zile mai târziu, Dan a fost chemat neprevăzut în biroul directorului.
„Mă chemați pentru o întâlnire, domnule Butu?” a întrebat el, bătând la ușa directorului.
Domnul Butu a zâmbit. „Te rog, ia loc, Dan. Trebuie să vorbim.”
Inima lui Dan a sărit un bătuc. Credea că va avea probleme, dar când domnul Butu a început să vorbească, ochii lui Dan s-au umplut de lacrimi de bucurie.
„Nu trebuia să faci asta, domnule. Dumnezeule, îți mulțumim atât de mult!”
„Ai meritat, Dan!” a exclamat domnul Butu. „Ne-am simțit obligați să facem asta după ce am aflat despre ajutorul tău pentru Alin și familia lui. Tatăl lui Ailin este pompier și a fost grav rănit, așa că familia lor se confruntă cu multe dificultăți. Ai făcut un lucru minunat ajutându-l. A însemnat mult pentru băiatul cel mic și familia lui. Și despre acea cutie…”
Dan lăsase o cutie în incinta școlii, chiar lângă poarta principală, cu două zile înainte. Era plină cu mănuși și fulare, având un cartonaș lângă ea care spunea: „Dacă îți este frig, ia-ți ceva de aici. Aș aprecia. — Dan, șoferul autobuzului școlar.”
În noaptea de după ce ajutase pe Alin, Dan nu a putut să doarmă bine, gândindu-se la ceilalți copii care ar putea fi în aceeași situație ca Alin. Așa că, după ce a primit salariul, a cumpărat mai multe mănuși și fulare, a umplut o cutie cu ele și a lăsat-o în incinta școlii.
Directorul școlii și câțiva părinți au apreciat gestul său și Dan a fost felicitat în fața întregii școli. În curând, salariul său a crescut și el. Dar asta nu era tot.
Școala a început un fond pentru a ajuta copiii provenind din familii cu dificultăți financiare. Pe neașteptate, o pereche de mănuși, un fular și o inimă bună de șofer de autobuz au făcut posibilă această inițiativă minunată.
Ce putem învăța din această poveste?
Bunătatea naște bunătate și, uneori, naște și iubire. Dan iubea copiii din autobuzul său ca pe proprii săi copii și, din grijă pentru ei, a decis să ajute un băiețel. Această bunătate și iubire s-au întors la el.
Ajută pe cineva, dacă poți, și nu vei regreta niciodată. Dan l-a ajutat pe Alin și pe ceilalți copii, cumpărând mănuși și fulare din propriul său buzunar. Chiar și-a sacrificat cafeaua pentru asta. Acest sacrificiu i-a adus iubire și apreciere.
Împărtășește această poveste cu prietenii tăi. Ar putea să le lumineze ziua și să-i inspire.