De la o vârstă fragedă, Sebi a învățat să-și țină capul jos și să rămână umil. Niciodată nu a lăsat răutăcismul colegilor să-l doboare. Dar când soarta i s-a schimbat în bine, va reuși oare să își păstreze inima curată?
Sebi și-a petrecut copilăria făcând limonadă din lămâi. Tatăl său a murit când era încă un bebeluș. De atunci, el a ajutat-o pe mama lui, Ioana, să câștige bani suplimentari atunci când avea timp liber de la școală. Sebi și Ioana trăiau într-o zonă de remorci, deoarece nu își permiteau un apartament sau o casă.
Ioana câștiga cu greu suficienți bani pentru a plăti facturile și taxele școlare ale lui Sebi, fiind autistă și având dificultăți în a găsi un loc de muncă stabil. „Poate că nu avem mult, dar să fim mereu recunoscători pentru puținul pe care îl avem,” îi spunea Ioana fiului ei.
La școală, Sebi era adesea ținta bășcăliei. Colegii îl numeau „boschetar” sau „băiatul sărac”. Unul dintre hărțuitori, Marius, i-a spus odată: „Oamenii ca tine vor rămâne mereu prin remorci.”
Sebi nu lăsa insultele să-l doboare, așa cum îl învățase mama lui să aibă pielea groasă pentru a supraviețui. În continuare, visa la ziua când își va putea cumpăra un conac pentru el și pentru mama lui.
Într-o zi, proprietarul lor, Sorin, a venit să colecteze chiria. Sorin lucra și ca agent imobiliar în zonă și avea postere peste tot în oraș. În timpul vizitei lui Sorin, o furtună puternică a lovit orașul, iar el a încercat să ajungă acasă, dar mașina nu a pornit.
„Nu-ți face griji, domnule. Mă uit sub capotă să văd ce s-a întâmplat,” a spus Sebi. Sebi era destul de priceput și știa să repare orice avea motor. Unul dintre joburile lui de weekend era să-l ajute pe un mecanic local. În mai puțin de o oră, Sebi a reparat mașina lui Sorin.
„Mulțumesc, băiete. Nu am mai văzut pe nimeni să repare un motor pe ploaie,” a spus Sorin. „Nicio problemă, domnule. Poate ar trebui să o duceți totuși la un service,” a răspuns Sebi. Sorin a fost impresionat de priceperea lui Sebi și i-a oferit un job suplimentar: să-i spele mașina la fiecare două săptămâni.
Sebi a acceptat și, în timp, a dezvoltat o relație bună cu Sorin, pe care l-a văzut ca pe o figură paternă. De fiecare dată când Sorin aducea mașina pentru spălare, petrecea timp cu Ioana, în timp ce Sebi era ocupat. Curând, Sorin a descoperit că Ioana avea o colecție impresionantă de desene cu orașul și fețe cunoscute.
Sorin a întrebat-o dacă lucrează ca artistă. „Nu, doar desenez din memorie,” a răspuns Ioana. Ioana a aflat că Sorin rămăsese văduv câțiva ani mai devreme și cei doi au început să se îndrăgostească unul de altul. Sorin a ajutat-o pe Ioana să deschidă un mic studio de artizanat, iar ea a început să vândă lucrările sale.
Într-o zi, Marius a observat că Sebi lipsea de la școală. Le-a sugerat prietenilor săi să-l viziteze pe Sebi.
„Haideți să vedem ce face băiatul sărac în căsuța lui dărăpănată,” a glumit Marius.
Când au ajuns aproape de remorca lui Sebi, au văzut că el și mama lui încărcau cutii într-un SUV elegant. Au realizat că se mutau și au devenit curioși.
Când Sebi, Ioana și Sorin au plecat, Marius și prietenii lui au încercat să-i urmeze. SUV-ul era mult prea rapid pentru a-i ține pasul pe biciclete, iar curând au pierdut urma.
A doua zi, Marius și prietenii lui au urmărit-l pe Sebi după școală pentru a vedea unde s-a mutat. Se pare că Sebi se mutase într-un complex de apartamente de lux. Mai târziu, în acea după-amiază, Marius a văzut că mama lui Sebi ținea mâna lui Sorin. Marius îl recunoscuse pe Sorin din posterele din oraș.
„Doamne, mama lui Sebi se întâlnește cu tipul din imobiliare!” i-a spus Marius prietenilor săi. Nu le venea să creadă că același băiat pe care îl tachinau de ani de zile pentru că era sărac se mutase într-un penthouse de lux. Ceea ce le părea și mai ciudat era că Sebi nu se lăuda deloc cu asta. Părea ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat.
„Am fost un adevărat nesimțit pe atunci, dar viața m-a umilit cum trebuie de atunci,” își amintea Marius.
De atunci, Marius nu l-a mai tachinat niciodată pe Sam.
10 ani mai târziu, Marius a primit o invitație prin poștă.
„Ești invitat cu mare plăcere la petrecerea specială de 10 ani…” scria pe invitație. Marius a văzut că petrecerea avea loc într-un apartament de lux și numele de pe invitație îi părea familiar.
Când a ajuns, a fost surprins să vadă că Sebi organizase întreaga petrecere. Totul era comandat, de la băuturi până la mâncare, și toți colegii lor de școală erau prezenți. Toată lumea era curioasă cum de Sebitrăia într-un apartament atât de elegant și ce lucra.
Marius a decis să vorbească cu el pentru a-și cere scuze pentru cum l-a tratat în liceu.
„Ascultă, omule. Îmi pare foarte rău pentru cum te-am hărțuit în școală. Nu a fost frumos. Am fost un adevărat nesimțit pe atunci, dar viața m-a umilit cum trebuie de atunci,” i-a spus Marius lui Sebi.
Marius i-a spus lui Sebi că simțea că karma l-a ajuns din urmă, deoarece ajunsese să locuiască în același parc de remorci unde locuise Sebi. Sebi a fost amabil cu Marius și l-a iertat pentru comportamentul său din școală.
„Știu că sunt vremuri grele pentru tine acum, dar îți voi spune ceva ce mama mea mi-a spus odată. Poate că nu ai mult, dar să fii mereu recunoscător pentru puținul pe care îl ai,” i-a spus Sebi.
Unii dintre foștii colegi ai lui Sebi l-au întrebat cum își permitea un astfel de loc.
Sebi le-a spus că Sorin l-a învățat toate trucurile vânzării de imobiliare de lux și că el preluase afacerea tatălui său vitreg. „Tatăl meu vitreg mi-a dat o lecție valoroasă acum mulți ani. Mi-a spus că nu voi găsi niciodată fericirea dacă am amărăciune în inimă,” a spus Sebi.
Apoi le-a spus că el și mama lui întârziaseră cu plata chiriei de mai multe ori înainte ca Sorin să se îndrăgostească de Ioana. În loc să-i dea afară, Sorin le-a oferit mai multe ocazii să plătească chiria.
Datorită inimii sale bune, Sebi și Ioana nu au ajuns niciodată complet pe drumuri. Curând, Sorin și Ioana s-au căsătorit și au devenit o familie inseparabilă.
Toți colegii lui Sebi l-au felicitat pentru succesul său și i-au spus că este mândria întregii școli.
Ce putem învăța din această poveste?
Niciodată nu lăsa negativitatea să te doboare. Sebi nu l-a lăsat pe Marius să-l doboare în școală. A rămas umil și bun și, într-o zi, Marius a învățat din greșelile sale.
O fărâmă de bunătate poate face minuni. Gesta simplă de bunătate a lui Sebi față de Sorin s-a dovedit a fi schimbătoare de viață pentru el și mama lui.
Distribuie această poveste cu prietenii tăi. Poate le va lumina ziua și îi va inspira.