Deb a visat dintotdeauna să exploreze superbele insule grecești.
Încă din copilărie, își imagina cum pășește printre ruinele antice ale Atenei, admiră apusul soarelui de pe stâncile albe ale insulei Santorini și privește sclipirea aurie a razelor soarelui pe apele Egeei.
Acest vis nu era doar o dorință trecătoare, ci o pauză binemeritată după ani întregi de muncă neobosită.
Soțul ei, Dan, amâna mereu acest vis. „La anul, Deb,” spunea el întotdeauna. „Mai întâi trebuie să ne punem viața în ordine.”
La început, Deb a crezut în cuvintele lui, pentru că vorbeau adesea despre această călătorie împreună. Însă, pe măsură ce anii treceau, scuzele se înmulțeau.
Provocările vieții — datoriile lui Dan, renovarea casei, stresul de la locul de muncă — păreau că ridică ziduri de netrecut între Deb și visul ei.
Hotărâtă să-și recapete controlul asupra propriului destin, Deb a început să accepte ore suplimentare ca bucătar personal și să vândă dulciuri făcute de mâna ei.
A economisit fiecare bănuț, în timp ce Dan îi punea la îndoială eforturile.
„De ce te obosești atât?” a întrebat el într-o seară.
Deb i-a răspuns ferm: „Strâng bani pentru călătoria mea în Grecia.”
Ori de câte ori subiectul apărea în discuție, Dan ignora ideea cu un gest nepăsător: „Nu avem bani pentru o vacanță,” sau „Casa are nevoie de mai multă atenție.”
La aniversarea celor 60 de ani, Deb a reușit să economisească suficient pentru o călătorie de lux: bilete la clasa business și cazare la hoteluri de cinci stele.
În timpul unei cine speciale, i-a prezentat lui Dan planul ei, dar reacția acestuia a fost rece. „Grecia? La vârsta ta?” a spus el batjocoritor, iar cuvintele lui au rănit-o profund.
„Ce vrei să spui prin asta?” a întrebat ea uimită.
Dan a zâmbit condescendent: „Ești prea bătrână pentru așa ceva. Chiar vrei să te afișezi în acel costum de baie ridicol?”
Atunci, Deb a înțeles clar că așteptase prea mult după un om care nu i-a sprijinit niciodată cu adevărat visurile. Cu o voce hotărâtă, a spus: „O să merg în Grecia.”
Dan a râs cinic: „Sigur.”
A doua zi dimineață, după ce Dan a plecat la serviciu, Deb și-a rezervat în secret călătoria — două săptămâni în Grecia, plecare a doua zi. Nu mai dorea scuze, nu mai căuta aprobare.
Și-a împachetat lucrurile și a lăsat un bilet scurt, dar ferm, pe blatul din bucătărie:
„Dan, ai avut dreptate. Sunt prea bătrână ca să mai aștept după cineva care nu se interesează de fericirea mea. Bucură-te de excursia ta la pescuit; de data aceasta, va trebui să o plătești singur.”
Când a ajuns în Atena, Deb a simțit o schimbare profundă în sufletul ei. Aerul părea mai ușor, mai liber. Pentru prima dată după mulți ani, nu mai aștepta pe nimeni și se putea bucura de frumusețea antică a locurilor pe care visase să le vadă.
A pășit pe stâncile albe din Santorini și, în sfârșit, și-a pus costumul de baie pe care îl cumpărase cu ani în urmă. În acel moment, s-a simțit frumoasă, vie și complet liberă, fără să-i pese de părerile altora.
Într-o seară liniștită în Santorini, într-o cafenea fermecătoare, l-a întâlnit pe Michael, un bărbat cu un zâmbet cald și ochi prietenoși.
Conversația lor s-a transformat într-o cină romantică, apoi într-o aventură comună prin insulele grecești. Au râs, au explorat și au construit o conexiune care i-a reamintit lui Deb ce înseamnă să fii apreciat și iubit.
Michael nu a văzut în ea o femeie „prea bătrână”, ci o persoană plină de viață, curiozitate și poftă de aventură.
Când Deb s-a întors acasă, a găsit casa goală. Dan plecase deja, mutându-se la sora lui. Lăsase doar un scurt bilet.
Dar, în loc să simtă tristețe, Deb a simțit o eliberare profundă. Era, în sfârșit, liberă.
Câteva luni mai târziu, Deb încă păstra legătura cu Michael. Viitorul era plin de promisiuni, iar ea era pregătită să îl îmbrățișeze.
În sfârșit, Deb trăia viața pe care o merita: o viață plină de aventură, fericire și oameni care chiar țineau la ea.
Ce ai face tu în locul lui Deb?