Există curiozitate, și apoi există nivelul de curiozitate al lui Diane. Dar când a găsit un test de sarcină în baia mea și a făcut un anunț șocant, nu avea idee cât de mult se va întoarce împotriva ei.
Eram pe jumătate prin cafeaua de dimineață când am auzit-o – scârțâitul ușor, dar inconfundabil, al podelei de sus. Am strâns mai tare ceasca.
Nu era în regulă. Soacra mea, Diane, trebuia să folosească baia de oaspeți de la parter. Nu avea niciun motiv să fie sus.
Încruntată, am pus ceasca jos și am urcat scările, două câte două. Un sentiment ciudat mi-a urcat pe spate – parte enervare, parte neliniște. Când am ajuns la colțul dormitorului principal, m-am oprit brusc.
Diane stătea în baia mea, uitându-se fix la chiuvetă. Nu, nu doar se uita – era fixată. Stomacul meu s-a strâns.
„Diane?” vocea mea a fost mai ascuțită decât intenționasem. „Asta… nu este baia de oaspeți.”
S-a întors încet, iar pentru o fracțiune de secundă am prins expresia ei – undeva între vinovăție și ceva ce părea a fi entuziasm. Satisfacție? Nu știam. Dar ceea ce m-a șocat cu adevărat a fost zâmbetul ei cu subînțeles.
Nu a spus nimic. Doar mi-a aruncat o privire înțeleaptă, a trecut pe lângă mine și a ieșit ca și cum nu fusese prinsă încălcându-mi intimitatea.
Am ezitat, apoi am intrat în baie. Ochii mi-au urmat privirea ei – direct spre testul de sarcină de pe blat.
Pozitiv.
Un sentiment rece și apăsător mi s-a așezat în stomac.
Știa.
Am oftat încet, apucând marginea chiuvetei.
Ce naiba făcea ea aici? Și mai important… de ce părea atât de satisfăcută?
Două săptămâni mai târziu, eram la casa lui Diane pentru un mare grătar de familie, iar dacă aș fi știut nebunia care urma să se dezvăluie, m-aș fi prefăcut că am dureri de stomac și m-aș fi răsfățat acasă.
Curtea era plină – unchi care făceau grătar, copii care se jucau în piscină, mătuși care șușoteau la umbră. Beam limonada, încercând să mă bucur de căldura soarelui, deși aveam un sentiment ciudat în stomac. Diane se comporta… ciudat. Arogant, aproape. Ca și cum ar fi avut un secret pe care abia aștepta să-l dezvăluie.
Și apoi, chiar când toată lumea se așezase cu mâncarea, s-a ridicat, ciocnind paharul.
Conversațiile au încetinit. Lumea s-a întors spre ea, așteptând, cu paharele ridicate.
„Pentru Hayden!” a declarat ea. „Pentru Hayden! Să ai o viață lungă și sănătoasă, draga mea mică!”
Un murmur confuz s-a ridicat printre mulțime. Soacra mea se încrunta. „Cine-i Hayden?”
Diane m-a privit, strălucind de triumf. „Bebelușul tău, desigur! Fiindcă eu am fost prima care a aflat despre sarcina ta, am crezut că e corect să numesc primul meu nepoțel!”
Tăcere. Tăcere adâncă și sufocantă.
Mi s-a uscat gâtul. Abia am înregistrat expresiile de uimire din jurul meu. Ethan se întorsese, făcându-și fălțurile și având ochii înfuriți de uimire și trădare.
„De ce nu mi-ai spus?” Vocea lui era joasă, dar în fiecare silabă era durere.
Am clipit, complet șocată. „Pentru că nu sunt însărcinată.”
Tăcerea s-a adâncit. Apoi un val de murmure confuze.
Zâmbetul lui Diane s-a stins. „Nu-i nevoie să ții secretul, cu adevărat! Am văzut testul!”
M-am încordat. „Ce test?”
„Testul din baia ta, desigur,” a spus ea, vocea încă dulce, dar acum presărată cu frustrare. „Era un test pozitiv de sarcină! Nu mă vei păcăli.”
Și atunci mi-a venit.
Oh.
Oh, nu.
Știam exact al cui test era.
M-am întors încet, cu stomacul strâns, privindu-l pe singurul om care părea că se simțea inconfortabil din momentul toastului.
Sora lui Ethan.
Fața ei era palidă, iar paharul de vin tremura ușor în mâna ei. Și, într-o clipă, întregul grătar s-a transformat într-un haos.
Dar peste zgomot, peste strigăte și șoapte, am auzit un singur lucru – sora lui Ethan, șoptind aproape:
„Oh, Doamne.”
Lumea părea că s-a oprit. Râsetele, clănțănitul tacâmurilor, zumzetul conversațiilor – dispăruseră. Tot ce rămăsese era greutatea cuvintelor lui Megan, plutind în aer, gata să cadă.
Diane arăta de parcă fusese lovită peste față. Paharul îi tremura în mână. „Ce… ce?” a bâiguit.
Megan, cu brațele încrucișate, își ridicase umerii. „Ai auzit bine,” a spus ea, vocea calmă. „Era al meu. Mamă, tată! Sunt însărcinată.”
Un oftat profund a străbătut familia. Cuțitul cuiva a căzut pe farfurie. Soacra mea și-a lăsat gura deschisă, ca și cum nu ar fi știut ce să spună.
Diane a deschis și închis gura ca un pește, dar nicio vorbă nu a ieșit. Când în sfârșit a găsit glasul, era mic și tremurând. „Megan, draga mea, tu… tu trebuie să glumești.”
Megan a râs sec. „Oh, da. Foarte amuzant.” Ochii ei străluceau. „Nu ți-am spus pentru că mi-ai zis – și citez – că mă vei omorî dacă rămân însărcinată înainte de a termina facultatea.”
Răsuflări și șoapte. Fața lui Diane s-a albit. „Nu am spus asta!”
„Da, ai spus-o, mamă.” Vocea lui Megan era rece, fermă. „Și ghici ce? Oamenii care m-au susținut cu adevărat au fost fratele meu și soția lui.” A făcut un gest spre Ethan și spre mine. „Ei nu m-au judecat. Nu m-au amenințat. M-au lăsat să respir.”
Diane privea disperată în jur, de parcă ar fi căutat pe cineva care să o sprijine, dar familia doar se uita – unii șocați, alții inconfortabili. Soacra mea își freca templele, expirând lent.
„Megan…” Vocea lui Diane tremura. „De ce—de ce nu ai venit la mine?”
Megan a râs scurt, dând din cap. „Chiar vrei să îți răspund la asta?”
Diane înghiți. Imaginea perfectă a familiei sale se destrăma chiar în fața ochilor ei.
Megan oftă, frecându-și fruntea. „Uite, nu eram pregătită să spun cuiva, dar datorită ție, iată-ne aici.” Privirea ei era tăioasă. „Ai fost atât de obsedată de o sarcină care nici măcar nu era reală, iar acum că una este, nu poți să o faci față?”
Diane deschise gura, dar Megan nu era gata.
„Mi-ai numit copilul, mamă. Ai ținut un discurs despre Hayden de parcă tu ai fi fost cea care îl purta.” Megan dădu din cap, uimită. „Te auzi măcar?”
Buzele lui Diane tremurau. „Eu… eu doar…”
„Nu,” o întrerupse Megan. „Ai făcut asta despre tine, ca întotdeauna.”
Tăcerea care a urmat ar fi putut sparge sticla.
Diane deschise gura, apoi o închise la loc. Se străduia să găsească cuvinte, dar nimic nu ieșea. Arăta complet pierdută.
Megan, însă, tocmai începea. Își încrucișă brațele și își înclină capul, ca și cum ar fi fost curiosă, dar pe fața ei era o mimică de dispreț. „Oh, și despre numele copilului?”
Diane clipi repede, încă șocată.
„Da,” continuă Megan fără să se agite, privind în jur la familia stupefiată înainte de a-și fixa privirea înapoi pe mama ei. „O să-l numesc după fratele meu—” și făcu un gest către Ethan, „—sau după singurul meu susținător adevărat.”
Apoi, spre marea mea încântare, se întoarse către mine, arătându-mi un zâmbet viclenesc. „Ceea ce înseamnă că Hayden este exclus.”
Nu am putut să opresc un zâmbet lent care mi s-a format pe buze în timp ce luam o înghițitură deliberată din băutura mea. Limonada era răcoritoare, proaspătă și avea gustul perfect al răzbunării.
Expresia lui Diane se schimbă—îngrozită, umilită, neputincioasă. Pentru o dată, nu mai era ea în control.
Thomas scoase un oftat lung, frecându-și fața. „Of,” mormăi el, sub nas.
Diane, disperată să recupereze din demnitate, izbucni în sfârșit: „Ei bine, asta este ridicol! Să-ți numești copilul din răutate?”
Megan ridică o sprânceană. „Oh, vrei să spui cum ai încercat tu să numești copilul meu înainte să știi dacă chiar există?”
Diane încercă să se explice, dar nu ieși niciun cuvânt.
Megan, mulțumită, își luă farfuria și se îndreptă către masa cu mâncare. „Acum, dacă mă scuzați, aș vrea să mă bucur de BBQ înainte să se autodistrugă mama.”
Ethan își puse o mână la gură, dar am văzut cum umerii lui tremurau de râs necontrolat.
Diane mă privi atunci, ochii ei implorând, ca și cum ar fi crezut că o voi ajuta. Am ridicat simplu paharul și am mai luat o înghițitură lentă.
Poate că data viitoare va învăța că să-și bage nasul acolo unde nu-i fierbe oala ar putea să o explodeze în față.
Diane se făcu roșie, pumnii strânși la marginea corpului.
Apoi, prin dinții strânși, scuipă: „Am nevoie de o băutură.”
Urmașele acestui grătar dezastruos au fost absolut spectaculoase. Diane, umilită peste măsură, abia a vorbit pentru restul serii. S-a izolat într-un colț, sorbind din vin cu o expresie strânsă pe buze. Restul familiei încercă cu dificultate să facă pe cei neștiutori, de parcă nu tocmai asistaseră la cea mai dramatică anunțare a unei sarcini din toate timpurile.
Megan, pe de altă parte, arăta mai ușoară, ca și cum o greutate insuportabilă tocmai i-ar fi fost ridicată de pe umeri. Ethan și cu mine am rămas alături de ea pentru restul serii, protejând-o de privirile arzătoare ale lui Diane.
În următoarele săptămâni, Diane a încercat să repare daunele, dar era prea târziu—familia știa adevărul. Unii membri ai familiei s-au alăturat ei, murmurând despre „respectul pentru părinți”, dar majoritatea au văzut prin tacticile ei.
Megan a mers mai departe cu sarcina în termenii ei, stabilind limite clare cu mama ei. Cât despre mine? Ei bine, să spunem doar că Diane nu mai spionează prin casa mea. Un singur scandal de sarcină neașteptat a fost suficient pentru a o învăța această lecție.