Trecuse deja un an de când Tatiana divorțase de soțul ei. Acum îi era ușor să-și amintească și să vorbească despre ce se întâmplase. Dar la început, îi era dureros și neplăcut chiar și să se gândească la asta.
Tania nu și-ar fi imaginat niciodată că o femeie ca ea ar putea fi trădată. Era frumoasă, ambițioasă și inteligentă. La 30 de ani, Tania era proprietara unui mic bistro.
Avea propriul apartament și o căsuță la țară, moștenită de la bunica ei. Dar se pare că pentru Mihail asta nu era suficient. Avea nevoie de adrenalină.
Bărbatul voia să iasă cumva în evidență și să-și hrănească orgoliul. Pentru că, în realitate, nu realizase nimic de unul singur — tot ce avea în viață era datorită Taniei. Ziua în care s-a întâmplat totul nu părea cu nimic diferită de altele.
Dimineața, Tania și Mișa plecaseră împreună la muncă. El lucra în bistroul Taniei ca manager de achiziții și, de obicei, pleca mai devreme decât ea. Tania era dedicată afacerii sale, rămânea des până târziu și ajungea acasă abia seara.
Dar în acea zi, femeia s-a eliberat mai devreme, pe neașteptate. Visa cum va ajunge acasă, vor deschide împreună o sticlă de vin, vor lua o cină delicioasă și, în sfârșit, vor petrece o seară liniștită, doar ei doi. Dar visul Taniei nu era sortit să se împlinească.
Când a intrat în apartament, a auzit din dormitor niște sunete ciudate. Tania și-a scos pantofii și, ținându-i în mână, a pășit încet spre dormitor. Acolo a văzut ceva care…
…căci a aflat între timp că Mihail fusese dat afară din apartament, concediat și lăsat fără niciun ban.
— Cum ai putut să faci asta cu fiul meu?! — răcnea femeia în telefon.
— Să-l dau afară din casa MEA? — întrebă Tania calm, dar ferm. — Sau să-l concediez din AFACEREA MEA?
Fosta soacră, ignorând logica elementară, continua să o certe:
— El e bărbatul! Trebuie să-l sprijini, nu să-l dai afară pe drumuri! Ce fel de femeie ești?!
— Una care n-a meritat să fie înșelată în propriul pat! — a răspuns Tania și a închis apelul fără alte explicații.
Dar liniștea nu avea să dureze mult. Într-o zi, Tania s-a întors la căsuța de la țară, moștenită de la bunica ei, ca să mai adune roadele din grădină și să verifice dacă totul e în regulă. Când a coborât din mașină, nu i-a venit să creadă ce vedea: Mihail încărca în portbagaj uneltele ei de grădină, iar soacra ei — fosta! — rupea roșii din grădina Taniei ca și cum era a ei.
— Ce faceți aici?! — a strigat Tania, venind hotărâtă spre ei.
Mihail s-a speriat, a scăpat o greblă pe jos și a înghețat locului.
— Luăm niște murături și scule, că doar le știu de când eram căsătoriți! — a spus el timid.
— Iar eu doar culeg câteva roșii, ce e rău în asta? — a adăugat soacra, iritată.
— Tot ce e aici e proprietatea mea personală. Nu mai suntem o familie, așa că ieșiți imediat de pe terenul meu, altfel chem poliția!
— Nu fi așa rea, Tanea… — a încercat să negocieze Mihail. — Măcar niște conserve să ne lași…
— Nimic! Ați avut totul, ați pierdut totul. Iar ce e al meu rămâne al meu. Nu vă mai întoarceți aici niciodată!
Și-a scos telefonul, a făcut o poză cu ei în curte și a amenințat:
— Dacă mai puneți piciorul aici, trimit imaginea la poliție împreună cu plângerea pentru violare de domiciliu.
Abia atunci Mihail și mama lui s-au urnit, murmurând nemulțumiți, cu portbagajul gol și mâinile goale.
Tania s-a așezat pe banca din fața casei și a respirat adânc. În sfârșit, liniștea era a ei.
Și-a promis că de acum înainte nu va mai permite nimănui să profite de bunătatea ei. Niciodată.
Își jura că n-o să mai aibă de-a face niciodată cu fostul soț și cu familia lui, dar uite că viața avea alte planuri.
Tania a oprit mașina cu un oftat lung, privind cum vechea rablă a lui Mihail trona nerușinată chiar lângă poarta casei ei de la țară. Inima i-a început să bată mai tare. În acel moment, a înțeles: liniștea ei fusese din nou tulburată.
A coborât hotărâtă și a deschis poarta. Încă de la intrare a auzit glasuri — râsete și voci care veneau din grădină. Mergând mai departe, și-a dat seama că Mihail era acolo împreună cu… mama lui.
Stăteau amândoi la umbră, pe banca din fața casei, mâncau ceva dintr-un borcan și păreau foarte confortabili. De parcă era casa lor.
— Vă deranjez? — întrebă Tania cu voce rece, dar clară.
Mihail a tresărit, iar mama lui s-a ridicat brusc.
— A, uite cine a venit! — a zis femeia cu un zâmbet ipocrit. — Noi doar ne uitam… să vedem dacă e totul în regulă.
— În regulă? — a repetat Tania. — În casa MEA? Pe proprietatea MEA?
— Ei hai, nu fi așa rea, — interveni Mihail. — Ne-am gândit că, tot ești singură aici, poate avem și noi dreptul la o bucată de pământ. Măcar la câteva roșii din grădină…
— Nu aveți niciun drept aici. Dacă nu ieșiți în două minute, chem poliția. Și de data asta fac plângere oficială.
— Tanea, ce-ți pasă? Doar o roșie… — încercă iar mama lui Mihail, dar Tania nu mai avea răbdare.
— Măcar acum să tăceți, doamnă! Fiți fericită că nu v-am dat în judecată pentru hărțuire telefonică.
Cu mâinile tremurând, și-a scos telefonul, a format 112 și le-a spus calm adresa. În acel moment, Mihail s-a ridicat în tăcere, a tras-o pe mama lui de mână și au pornit spre mașină bombănind.
— Să știi că nu e ultima dată când ne vezi! — strigă femeia din drum.
— Ba da, — i-a răspuns Tania. — A fost ultima.
Și a închis poarta în urma lor.
După ce au plecat, Tania s-a așezat pe pragul casei, privind cu ochii umezi spre grădină. Da, trecutul uneori te mai prinde din urmă. Dar ea era mai puternică acum.
Mai înțeleaptă. Mai împăcată. Și absolut sigură că de data asta nu va mai permite nimănui să-i calce liniștea în picioare.
Tania s-a încruntat și s-a întrebat din ce motiv, oare, apăruse el acolo. Când a ajuns în fața casei ei de la țară, ultimele raze ale apusului se jucau pe pereții căsuței ei.
Dar idila a fost întreruptă. Fostul ei soț, Mihail, se agita pe lângă portbagajul mașinii, aranjând cu grijă uneltele de grădină și alte lucruri luate din casa ei.
Tania nu-și putea crede ochilor. Se ajunsese până aici? Să fure lopeți, foarfeci de grădină, găleți și alte nimicuri? Părea că hoții tocmai începuseră să-i golească gospodăria.
Mihail scotea din casă borcane cu conserve pe care Tania le făcuse cu mâinile ei. Iar soacra, între timp, rupea roșii din seră, roșii pe care Tania le crescuse cu grijă pentru un nou sos de pizza. Tania n-a stat pe gânduri.
A decis să cheme poliția. Doar poliția putea să le dea o lecție adevărată acestor profitori. Era momentul să fie puși la punct o dată pentru totdeauna.
Poliția a sosit rapid. Fosta soacră și fiul ei au încremenit.
Nu se așteptau să fie prinși asupra faptului. Cu atât mai puțin credeau că Tania va apela la asemenea măsuri radicale. Tania le-a spus că intenționează să depună plângere.
Când Mihail și mama lui au înțeles că Tania era hotărâtă, au început s-o jignească cu cele mai murdare cuvinte. Tania s-a uitat la ei cu dispreț și a răspuns:
— Pentru insulte veți răspunde și mai mult.
— Voi cere despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Polițistul a confirmat că Tania are acest drept. Atunci, mama și fiul s-au liniștit.
Au încercat să stârnească mila polițiștilor. Le-au spus că Tania i-a lăsat fără nimic și că încearcă doar să obțină măcar ceva înapoi. Dar polițiștii le-au explicat clar că nu așa se rezolvă lucrurile.
În cazul de față, era vorba despre un dosar penal. A fost depusă o plângere, iar restul va decide instanța.
Brusc, fosta soacră și-a schimbat expresia feței. Cu lacrimi în ochi, a început să o roage pe Tania să nu depună plângere. Mihail a început și el să implore, spunând că mama lui e bolnavă și are grijă de ea, de aceea nu-și poate găsi un loc de muncă.
Tania l-a ascultat, apoi a răspuns:
— Bolnavă?! Am văzut cu câtă energie lucra în sera mea.
În cele din urmă, mama și fiul au fost duși la secție. Tania nu și-a retras plângerea. Și nici nu avea de gând să-i ierte pur și simplu.
A urmat un proces. Mihail și mama lui au fost obligați să-i plătească Taniei despăgubiri pentru prejudiciul moral. Și, sincer, au scăpat destul de ușor.
Au primit o lecție serioasă. După proces, nici măcar n-au mai îndrăznit s-o blesteme în față. Dar, cu siguranță, în spatele ei, toate înjurăturile cunoscute au fost aruncate în direcția Taniei.
Pentru a plăti despăgubirea, Mihail a fost nevoit să vândă singurul lucru pe care îl mai avea — mașina.
De atunci, Tania nu i-a mai văzut și nici nu a mai auzit de ei. Cel mai probabil, în sfârșit s-au liniștit.
Probabil că pedeapsa le-a prins bine. Poate că acum vor începe să-și construiască propria viață, în loc să se bage în a altora.