Căpitanul avionului a observat un bărbat care semăna izbitor cu el: câteva minute mai târziu s-a aflat ceva îngrozitor 😱😱
Când cursa 417 a aterizat în aeroportul de destinație, căpitanul Alexandru Morozov, un pilot experimentat cu douăzeci de ani de carieră, a oprit motoarele și a predat controlul echipelor de la sol. Totul decurgea normal, până când privirea i s-a oprit întâmplător asupra unuia dintre pasagerii care treceau pe lângă hublou.
Bărbatul mergea cu bagajul de mână, fără nicio bănuială, dar căpitanul a încremenit. Era copia lui fidelă — până la cele mai mici detalii. Aceeași linie a maxilarului, aceeași culoare a ochilor, același nas. Privea către o reflexie vie a propriei persoane, doar că în haine civile.
Alexandru a chemat șefa echipajului de bord și, arătând spre pasager, i-a șoptit:
— Roagă-l să mai rămână puțin. Spune-i că am o întrebare pentru el. Dar cu grijă.
Însoțitoarea, nedumerită, l-a ajuns din urmă pe bărbat la ieșire și i-a spus:
— Scuzați-mă, domnule, căpitanul a rugat să mai rămâneți puțin. Este legat de o verificare a documentelor.
— Desigur, — a spus bărbatul uimit, ridicând din umeri.
Căpitanul a ieșit în salon. Fața i s-a albit când și-a văzut dublura. Voia să spună ceva, dar necunoscutul a vorbit primul.
— Ce se întâmplă aici?… — a întrebat bărbatul.
— Asta voiam eu să întreb, — i-a răspuns Alexandru.
Bărbatul s-a prezentat:
— Mă numesc Ilie Socolov. Sunt istoric, lector, călătoresc des la conferințe. Noi doi… suntem ca două picături de apă.
A urmat o clipă de tăcere. Apoi Alexandru i-a propus:
— Hai în camera de protocol, să vorbim. E ceva foarte ciudat.
În sala destinată personalului, și-au comparat actele. Nume diferite, date de naștere diferite, dar… la rubrica „locul nașterii” apărea același orășel — Viazemsk, regiunea Habarovsk.
— Eu am crescut la orfelinat, — a mărturisit Ilie. — Nu mi-am cunoscut părinții. Am găsit niște documente vechi, dar erau greu de citit.
Alexandru a simțit un fior rece pe șira spinării.
— Și eu… din același orfelinat.
— Crezi că suntem… gemeni? — a întrebat Ilie.
Alexandru a dat din cap:
— Posibil. Ne-ar fi putut separa la naștere. Așa se întâmpla. Mai ales în anii ’80. Orfelinatele erau pline, arhivele incomplete. Poate cineva din personal a decis să ne separe, pentru a ne da mai ușor în adopție.
— Sau… — Ilie s-a oprit pentru o clipă, — poate n-a fost întâmplător.
— Ce vrei să spui?
— Studiul meu e despre experimentele secrete din URSS. Unele documente indică faptul că la sfârșitul anilor ’70 – începutul anilor ’80, în regiunea Habarovsk aveau loc cercetări genetice. Gemenii erau folosiți pentru a testa teoria „sincronizării psihologice”. Uneori erau trimiși în familii diferite, pentru a le urmări dezvoltarea.
— Crezi că facem parte dintr-un astfel de experiment?
— Ar trebui să facem un test ADN?
Câteva săptămâni mai târziu, rezultatele testului ADN au confirmat: erau frați gemeni. Unul devenise căpitan de avion, celălalt — istoric. Soarta i-a dus în colțuri diferite ale lumii, dar i-a adus împreună, sus — în aer — în acel avion.
Au decis să plece împreună la Viazemsk, pentru a încerca să găsească urme ale familiei lor… și, poate, adevărul despre motivul pentru care drumurile lor au fost despărțite încă de la început.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai